Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea lui Russell Jacoby „Dialectica înfrângerii” oferă o critică puternică a diferitelor forme de marxism și a dezvoltării lor istorice, în special a marxismului occidental, dar prezintă, de asemenea, slăbiciuni în ceea ce privește susținerea sa și acoperirea mișcărilor contemporane. Cartea este lăudată pentru analiza pătrunzătoare a figurilor și curentelor marxiste tradiționale, deși unele domenii, cum ar fi afilierea politică a anumitor intelectuali și evoluțiile recente din tradiția marxistă, sunt deficitare.
Avantaje:⬤ Critică puternică a marxismului, în special în contextul său istoric.
⬤ Discuții excelente despre comunismul de stânga și umanismul marxist.
⬤ Analiza aprofundată a unor figuri precum Althusser, Gramsci și tradiția hegeliană italiană.
⬤ Oferă claritate cu privire la diferențele dintre școlile de gândire „istorice” și „științifice” hegeliene în marxism.
⬤ Cele mai puternice secțiuni se concentrează pe marxismul italian și pe actorii săi cheie.
Dezavantaje:⬤ Confuză în pledoaria sa și lipsită de claritate în anumite direcții.
⬤ Slaba acoperire a mișcărilor și gânditorilor marxiști contemporani, în special în Franța.
⬤ Unele discuții sunt selective și omit evoluții istorice recente semnificative.
⬤ Nu explorează în mod adecvat implicațiile diviziunilor și influențelor Școlii de la Frankfurt.
⬤ Incomplet și condus de simpatii în contextul academic, mai degrabă decât de cadre politice coerente.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Dialectic of Defeat: Contours of Western Marxism
Conținutul cărții:
Observând că, atât pentru revoluționari, cât și pentru capitaliști, nimic nu reușește mai bine decât succesul, Russell Jacoby ne cere să reexaminăm un perdant al marxismului: marxismul neortodox din Europa de Vest. Autorul începe cu un atac polemic asupra marxismului „conformist” sau ortodox, în care include școlile structuraliste.
El susține că un cult al succesului și al științei a golit acest marxism de impulsul său critic și că succesele revoluțiilor rusă și chineză au încurajat o imitație mecanică și inutilă. El se întoarce apoi către o alternativă occidentală care nu a cedat vrăjii succesului și nici nu a distrus individul în numele științei.
În secolul al XIX-lea, acest marxism occidental se distanța deja de marxismul rus în interpretarea lui Hegel și în evaluarea marxismului ortodox al lui Engels. Autorul urmărește evoluția acestei tradiții minoritare și opoziția sa față de formele autoritare de teorie și practică politică.
