Dionisie Areopagitul despre numele divine și teologia mistică

Recenzii ale cititorilor

Cartea este foarte apreciată pentru contribuțiile sale la mistica creștină apofatică, explorând teme profunde despre esența lui Dumnezeu și limitele înțelegerii umane. Cartea este considerată ca fiind transformatoare pentru relația cuiva cu Dumnezeu, în ciuda unor provocări în înțelegerea inițială. Autorul, adesea atribuit lui Pseudo-Dionysius, este apărat împotriva afirmațiilor de fraudă datorate atribuirii greșite. Cititorii apreciază frumusețea poetică și profunzimea lucrării, deși unii observă că natura abstractă poate fi dificilă pentru cei mai puțin înclinați spre discursul filosofic.

⬤ Explorare profundă a misticismului creștin apofatic și a esenței lui Dumnezeu.
⬤ Impact transformator asupra relațiilor cititorilor cu Dumnezeu.
⬤ Foarte apreciat ca un clasic în tradițiile spirituale occidentale.
⬤ Limbajul poetic și metaforic îmbunătățește experiența lecturii.
⬤ Oferă o abordare intelectuală unică a înțelegerii lui Dumnezeu prin negare.

⬤ Înțelegerea inițială poate fi dificilă; necesită disciplină.
⬤ Poate fi prea abstract și filozofic pentru unii cititori, ceea ce poate limita accesibilitatea.
⬤ Traducerii lui Rolt îi lipsește o anumită acuratețe filologică în comparație cu standardele moderne.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Dionysius the Areopagite on the Divine Names and the Mystical Theology

Conținutul cărții:

Publicată pentru prima dată în 1920, această carte este o traducere - singura lucrare cunoscută a savantului britanic CLARENCE EDWIN ROLT (1880-1917) - a cărților On the Divine Names și The Mystical Theology, de Dionisie Areopagitul, un episcop al Atenei din secolul I. Autorul este adesea denumit și „pseudo-Dionysius”, deoarece o serie de anacronisme sugerează că manuscrisul a fost de fapt scris mult mai târziu de un scriitor necunoscut.

În ciuda originii neclare a cărții, scrierile sunt încă foarte apreciate pentru intuiția lor teologică. Sfântul Toma de Aquino a citat adesea din pseudo-Dionisie, la fel ca mulți alți teologi și filosofi faimoși și influenți. Pseudo-Dionysius se ocupă, aici, de suprapersonalitatea lui Dumnezeu.

Personalitatea, prin definiție, este o calitate limitată la un individ. Dumnezeu, pe de altă parte, este opusul unui individ.

Dumnezeu este în toate lucrurile, așa că nu se poate vorbi de o personalitate pentru divin. Mai degrabă, pseudo-Dionisie propune o suprapersonalitate, care descrie aspecte și calități ale ființei universale.

Cercetătorii religioși și creștinii care doresc o înțelegere diferită a relației dintre Dumnezeu și univers vor găsi în acest studiu o provocare, dar, în cele din urmă, o sursă de reflecție.