Diplomație prin înșelăciune: O relatare a comportamentului trădător al guvernelor Angliei și Statelor Unite

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Diplomacy by Deception” a Dr. John Coleman a stârnit o gamă largă de reacții din partea cititorilor. Mulți apreciază cercetarea aprofundată și perspectivele privind conspirațiile guvernamentale și globale, în timp ce alții o critică pentru lipsa de surse credibile și calitatea slabă a scrierii. Temele de înșelăciune, manipulare și evenimente istorice sunt predominante, cu opinii diferite cu privire la acuratețea și fiabilitatea conținutului.

Mulți cititori consideră că această carte oferă informații valoroase despre conspirații, manipulări istorice și acțiunile elitelor puternice. Cartea este lăudată pentru că îndeamnă la reflecție și este bine documentată, unele secțiuni fiind deosebit de remarcabile, cum ar fi analiza anumitor evenimente istorice. Cartea servește drept semnal de alarmă cu privire la intruziunea guvernului și la realitățile din spatele relatărilor dominante.

Criticii evidențiază lipsa de documente și referințe credibile, gramatica slabă și problemele de organizare din cadrul scrierii. Unii cititori au considerat că conținutul seamănă cu teoriile conspirației fără dovezi substanțiale, iar diverse afirmații sunt întâmpinate cu scepticism. În plus, unii consideră că cartea este lipsită de echilibru și prezintă o viziune unilaterală asupra unor probleme complexe.

(pe baza a 22 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Diplomacy By Deception: An account of the treasonous conduct by the governments of Britain and the United States

Conținutul cărții:

Istoria creării Organizației Națiunilor Unite este un caz clasic de diplomație prin înșelăciune. Organizația Națiunilor Unite este succesoarea defunctei Societăți a Națiunilor, prima încercare de a institui un guvern mondial unic în urma Conferinței de pace de la Paris, care a dat naștere Tratatului de la Versailles.

Conferința de pace s-a deschis la Versailles, Franța, la 18 ianuarie 1919, cu participarea a 70 de delegați reprezentând bancherii internaționali din cele 27 de puteri aliate „victorioase”. Este un fapt că delegații au fost sub conducerea bancherilor internaționali din momentul în care au fost selectați ca delegați până când s-au întors în țările lor, și chiar mult timp după aceea.

Să fim foarte clari, conferința de pace a fost despre sângerarea Germaniei până la moarte; a fost despre asigurarea unor sume uriașe de bani pentru bancherii-brigarzi internaționali care au cules deja recompense obscene pe lângă pierderile teribile ale războiului de cinci ani (1914-1919). Numai Marea Britanie a suferit 1 000 000 de morți și mai mult de 2 000 000 de răniți. Potrivit estimărilor istoricului de război Alan Brugar, bancherii internaționali au obținut un profit de 10 000 de dolari de pe urma fiecărui soldat căzut în luptă. Viața este ieftină când vine vorba de Comitetul celor 300 de bancheri Iluminati-Rothschilds-Warburg-Federal Reserve, care au finanțat ambele părți ale războiului.