Divinitate și umanitate: Întruparea reconsiderată (The Incarnation Reconsidered)

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui Oliver Crisp se concentrează asupra hristologiei calcedoniene, explorând doctrinele creștine referitoare la natura lui Hristos și apărând-o împotriva provocărilor contemporane. Autorul abordează probleme teologice complexe, precum perichoresis, natura umană a lui Hristos și implicațiile uniunii ipostatice. În ciuda profunzimii sale, cartea este semnificativă atât pentru teologi, cât și pentru studenți, oferind analize clare și răspunsuri captivante la interpretările moderne ale hristologiei.

Cartea este bine documentată, oferind analize clare, logice și metodice ale hristologiei calcedoniene. Crisp se apără eficient împotriva provocărilor contemporane și oferă perspective valoroase asupra unor probleme teologice complexe. Este articulată și informativă, ceea ce o face potrivită pentru diverși cititori, de la studenți la teologi experimentați.

Cartea poate fi destul de densă și dificil de citit, ceea ce o face mai puțin accesibilă celor care nu au o pregătire solidă în teologie. Unii cititori au considerat anumite argumente neconvingătoare, iar materialul a fost uneori prea tehnic.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Divinity and Humanity: The Incarnation Reconsidered

Conținutul cărții:

Doctrina Întrupării se află în centrul creștinismului.

Dar ideea că "Dumnezeu era în Hristos" a devenit un subiect foarte dezbătut în teologia modernă. Oliver Crisp abordează șase aspecte cheie ale Întrupării, apărând o versiune robustă a doctrinei, în acord cu hristologia clasică.

El explorează perichoresis, sau întrepătrunderea, cu referire atât la Întrupare, cât și la Trinitate. Pe parcursul a două capitole, Crisp abordează natura umană a lui Hristos și apoi oferă un argument împotriva opiniei, comună printre unii teologi contemporani, conform căreia Hristos a avut o natură umană decăzută. Crisp ia în considerare noțiunea de kenoză divină sau de golire de sine și discută hristologia non-încarnatorie, concentrându-se asupra lucrărilor lui John Hick.

Acest punct de vedere neagă faptul că Hristos este Dumnezeu Întrupat, considerându-l în primul rând un exemplar moral care trebuie imitat. Crisp respinge această versiune alternativă a naturii hristologiei.