Divinitate și umanitate: Întruparea reconsiderată (The Incarnation Reconsidered)

Recenzii ale cititorilor

Teologia calcedoniană constructivă” a lui Oliver Crisp oferă o analiză cuprinzătoare și o apărare a hristologiei calcedoniene, abordând provocările contemporane la adresa viziunilor clasice, cum ar fi conceptele de natură umană a lui Hristos, kenoza și teologiile non-incarnaționale. Cartea este structurată în două jumătăți: prima pune bazele doctrinei calcedoniene, în timp ce a doua abordează diverse critici moderne. Deși unii cititori o consideră oarecum complexă, cartea este lăudată pentru claritatea și profunzimea sa.

⬤ Apărarea clară și metodică a hristologiei calcedoniene.
⬤ Abordează și critică eficient problemele teologice contemporane.
⬤ Scrieri logice și articulate care se adresează atât studenților la teologie, cât și teologilor cu experiență.
⬤ Eseuri concise care rezonează cu cititorul, menținând adesea discuțiile teologice sub 200 de pagini.
⬤ Rezumatele istorice excelente și referințele la teoriile alternative sporesc înțelegerea.

⬤ Unele părți pot fi prea complexe sau amețitoare pentru cititorii ocazionali.
⬤ Necesită un anumit nivel de cunoștințe teologice; poate să nu fie ușor de abordat pentru cei care nu au o educație formală în teologie.
⬤ Câțiva cititori consideră că includerea anumitor figuri, precum John Hick, este oarecum deplasată sau irelevantă pentru argumentele principale.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Divinity and Humanity: The Incarnation Reconsidered

Conținutul cărții:

Doctrina Întrupării se află în centrul creștinismului.

Dar ideea că "Dumnezeu era în Hristos" a devenit un subiect foarte dezbătut în teologia modernă. Oliver Crisp abordează șase aspecte cheie ale Întrupării, apărând o versiune robustă a doctrinei, în acord cu hristologia clasică.

El explorează perichoresis, sau întrepătrunderea, cu referire atât la Întrupare, cât și la Trinitate. Pe parcursul a două capitole, Crisp abordează natura umană a lui Hristos și apoi oferă un argument împotriva opiniei, comună printre unii teologi contemporani, conform căreia Hristos a avut o natură umană decăzută. Crisp ia în considerare noțiunea de kenoză divină sau de golire de sine și discută hristologia non-încarnatorie, concentrându-se asupra lucrărilor lui John Hick.

Acest punct de vedere neagă faptul că Hristos este Dumnezeu Întrupat, considerându-l în primul rând un exemplar moral care trebuie imitat. Crisp respinge această versiune alternativă a naturii hristologiei.