Drei Mann in einem Boot: Vom Hunde ganz zu schweigen (Ein humoristischer Reisefhrer)

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Drei Mann in einem Boot” este o poveste umoristică clasică despre o excursie cu barca pe Tamisa, plină de anecdote și informații. Cititorii îi apreciază farmecul și spiritul, în ciuda vârstei sale, considerând-o amuzantă și uneori profundă. Cu toate acestea, unele recenzii își exprimă dezamăgirea cu privire la anumite traduceri și la calitatea edițiilor gratuite.

⬤ Povestiri captivante și pline de umor, care stârnesc adesea râsul cititorilor.
⬤ Oferă înțelegere și înțelepciune prin anecdotele sale.
⬤ Accesibilă ca versiune gratuită, ceea ce o face o alegere rentabilă pentru cititori.
⬤ Captează esența umorului englezesc, atrăgând fanii literaturii clasice.

⬤ Unele traduceri au replici lipsă sau sunt prost executate, afectând experiența de lectură.
⬤ Limba poate părea învechită, ceea ce poate să nu atragă toți cititorii.
⬤ Anumite ediții sunt criticate pentru calitatea scăzută a formatării și a punerii în pagină.
⬤ Unii cititori găsesc cartea lipsită de entuziasm sau relevanță pentru gusturile moderne.

(pe baza a 36 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Drei M nner im Boot (Trei bărbați într-o barcă), publicată în 1889, este o povestire umoristică scrisă de Jerome K.

Jerome despre o călătorie cu barca pe Tamisa între Kingston și Oxford. Cartea a fost concepută inițial ca un ghid serios al călătorului, cu povestiri despre istoria locurilor de pe traseu, dar în cele din urmă relatările umoristice au preluat controlul.

Cei trei bărbați se bazează pe Jerome însuși și pe doi dintre prietenii săi (George și Harris). Câinele Montmorency este o pură invenție, dar are - după cum remarca Jerome - „multe în comun cu mine”. Jerome folosește un stil narativ asociativ.

El profită de evenimentele individuale din timpul pregătirilor pentru călătorie și de călătoria în sine pentru a spune povești detaliate și anecdote care nu au nici o legătură cu călătoria. Prin urmare, călătoria constituie doar povestea-cadru și, în ceea ce privește amploarea operei în ansamblu, ocupă în mod clar un loc secundar față de anecdotele intercalate.