Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „God and the Goddesses” (Dumnezeu și zeițele) de Barbara Newman este lăudată pentru intuițiile sale profunde și erudiția inovatoare privind coexistența divinului feminin alături de Dumnezeul singular în creștinismul medieval. Cartea explorează concepte teologice istorice și reprezentarea diferitelor figuri feminine în creștinism, oferind o sinteză bogată de idei vechi și revoluționare. Cu toate acestea, există o preocupare în ceea ce privește nivelul de implicare savantă a publicului cu privire la subiect.
Avantaje:⬤ Percepții profunde și idei revoluționare cu privire la divinul feminin în creștinism.
⬤ Studii bine documentate care sintetizează concepte istorice și teologice.
⬤ Ilustrații bogate și exemple alegorice care sporesc înțelegerea teologiei imaginative medievale.
⬤ Riguros înrădăcinată în dovezi textuale, oferind profunzime fără a sacrifica integritatea academică.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot găsi conținutul complex sau confuz dacă nu au o pregătire în domeniul studiilor medievale.
⬤ Există îngrijorarea că mulți dintre cei care discută teme conexe nu se angajează profund cu textele istorice.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
God and the Goddesses: Vision, Poetry, and Belief in the Middle Ages
Conținutul cărții:
Contrar credinței populare, imaginația religioasă medievală nu s-a limitat la imagini masculine ale lui Dumnezeu, ci a avut în vedere divinitatea în multiple forme. De fapt, Dumnezeul creștinătății medievale era Tatăl unui singur Fiu, dar al multor fiice - inclusiv Doamna Filosofie, Doamna Dragoste, Doamna Natură și Înțelepciunea eternă.
Dumnezeu și zeițele este un studiu de teologie imaginativă medievală, examinând numeroasele fiice ale lui Dumnezeu care apar în poezii alegorice, ficțiuni teologice și viziunile femeilor sfinte. Am avut tendința de a înțelege aceste zeități ca simple personificări și figuri poetice, dar aceasta, susține Barbara Newman, este o greșeală. Aceste zeițe nu sunt nici supraviețuiri păgâne, nici versiuni ale Marii Zeițe construite în psihologia arhetipală, ci creații distinctive ale imaginației creștine.
Ca emanații ale Divinității, mediatoare între Dumnezeu și cosmos, universale întrupate și obiecte răpitoare de identificare și dorință, zeițele medievale au transformat și aprofundat conceptul de Dumnezeu al creștinătății, introducând posibilități religioase dincolo de sfera teologiei scolastice și aducându-le o viață imaginativă vibrantă. Construind o punte de legătură între concepțiile seculare și religioase ale puterii feminine alegorizate, Newman avansează întrebări precum dacă scriitorii medievali credeau în zeițele lor și, dacă da, în ce mod.
Ea investighează dacă personificările întâlnite în ficțiunile poetice pot fi distinse de cele care apar în viziunile religioase și se întreabă cum își reconciliază scriitorii medievali afirmațiile despre multiplele fiice ale lui Dumnezeu cu devotamentul ortodox față de Fiul lui Dumnezeu. Mai mult, ea examinează de ce formele de vorbire feminină despre Dumnezeu care îi impresionează pe mulți creștini de astăzi ca fiind subversive sau eretice nu i-au amenințat pe oamenii bisericii medievale.
Împletind texte disparate, precum scrierile poeților latini și vernaculari, ale școlarilor medievali, ale liturgiștilor și ale misticilor și vizionarilor bărbați și femei, Dumnezeu și zeițele este o provocare directă pentru teologii moderni de a reconsidera rolul zeițelor în tradiția creștină.
