Economia în politica antitrust: Libertatea de a concura vs. Libertatea de a contracta

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Economics in Antitrust Policy: Freedom to Compete vs. Freedom to Contract

Conținutul cărții:

În domeniul antitrust, libertățile de a contracta și de a concura pot fi și sunt contradictorii. Întreprinderile care își maximizează profitul doresc piețe de intrare perfect competitive pentru a-și minimiza costurile, dar doresc piețe monopoliste pentru produsele lor pentru a-și maximiza profiturile. În consecință, acestea au stimulente puternice pentru a submina concurența pe piețele lor de producție. Într-o lume fără legislație antitrust, multe întreprinderi ar elimina astfel concurența folosindu-și libertatea de a încheia contracte, fie prin încheierea de acorduri cu forță juridică obligatorie care fixează prețurile sau împart piețele, fie prin fuziuni și achiziții ale rivalilor pentru a obține controlul pieței. Prin urmare, garantarea și protejarea capacității întreprinderilor de a concura se face cu prețul restrângerii libertății lor de a contracta. Rolul statelor în această sarcină este însă unul delicat: intervenția guvernamentală limitează în mod necesar libertatea economică a persoanelor și a întreprinderilor, iar limitarea libertății contractuale are efecte potențial dăunătoare și asupra activității economice. Prin urmare, politica antitrust trebuie să găsească echilibrul corect între cele două libertăți, concurențială și contractuală, permițând concurenței să prospere și susținând în același timp libertățile contractuale necesare unei piețe funcționale. Politicile din SUA și Europa obișnuiau să protejeze concurența prin norme per se, stabilind limite clare pentru libertatea de a contracta atunci când aceasta interferează cu libertatea de a concura.

În ultimele decenii, îmbunătățirea analizei economice a oferit dimensiuni măsurabile pentru "concurență" prin măsuri precum eficiența și bunăstarea. Cu ajutorul acestor instrumente economice noi și complexe, obiectivul unei politici antitrust s-a îndepărtat de la un mecanism "indirect" care prevedea și aplica un cadru strict de norme negative per se în cadrul cărora procesul concurențial era lăsat să se desfășoare. Politicile actuale urmăresc în mod direct promovarea bunăstării prin încercarea de a "echilibra" efectele practicilor comerciale individuale asupra bunăstării, permițând contracte sau fuziuni cu efecte benefice și interzicând contracte cu efecte dăunătoare asupra bunăstării în aproape toate cazurile. Aceste perspective economice au promovat o mai bună înțelegere a procesului concurențial și au contribuit la îmbunătățirea normelor antitrust. Cu toate acestea, în ceea ce privește aplicarea efectivă a legislației antitrust, evoluțiile recente cauzate de influența analizei economice au avut un impact negativ asupra politicii antitrust atât în SUA, cât și în UE. În primul rând, a sporit puterea discreționară a autorităților de concurență, reducând securitatea juridică pentru întreprinderi și crescând potențialul unor decizii greșite. În al doilea rând, a stimulat întreprinderile să risipească resurse în activități de căutare de profit prin utilizarea analizelor economice pentru a demonstra eficiență în investigații și litigii complicate și oportune.

Și, în al treilea rând, utilizarea predominantă a analizei economice a crescut masiv costurile de aplicare. Această teză este prima care descrie aceste efecte negative cauzate de evoluțiile recente și arată că o politică cu limitări clare prin intermediul normelor per se propuse ar fi superioară deoarece ar elimina efectele negative ilustrate.