Elf Queens and Holy Friars: Fairy Beliefs and the Medieval Church

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o explorare cuprinzătoare a atitudinilor medievale față de zâne, oferind un amestec de analiză academică și context istoric bogat. Ea prezintă un cadru teoretic privind modul în care tradiția zânelor reflectă dinamica socială dintre oamenii de rând și elită. Cu toate acestea, proza se remarcă prin faptul că este formatată ciudat și prezentată inconsecvent, ceea ce o face mai puțin accesibilă cititorilor ocazionali.

⬤ Bine documentată, cu informații substanțiale
⬤ oferă un cadru sofisticat pentru înțelegerea basmului medieval
⬤ oferă noi perspective asupra dinamicii culturale
⬤ sursă de referință autoritară.

⬤ Formatarea incomodă și traducerile inconsecvente o fac greu de citit
⬤ unele puncte sunt subdezvoltate
⬤ natura savantă și academică o face plictisitoare pentru unii cititori
⬤ îi lipsește o structură narativă coerentă.

(pe baza a 8 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

În Elf Queens and Holy Friars, Richard Firth Green investighează un aspect important al culturii medievale care a fost în mare parte ignorat de cercetarea literară modernă: credința omniprezentă în lumea zânelor.

Pornind de la ipoteza că prăpastia culturală majoră din Evul Mediu era mai puțin între bogați și săraci decât între învățați și laici, Green explorează demonizarea sistematică a zânelor de către biserică și infernalizarea basmului. El susține că, atunci când predicatorii medievali insultau demonii pe care îi prezentau ca fiind o amenințare pentru turmele lor, în realitate purtau adesea un război împotriva credințelor zânelor. Recunoașterea faptului că demonologia medievală și, într-adevăr, teologia pastorală erau pline de referințe codate la tradițiile populare deschide o cale cu totul nouă pentru investigarea culturii vernaculare medievale.

Elf Queens and Holy Friars oferă o descriere detaliată a încercărilor bisericii de a suprima sau redirecționa credința în lucruri precum zânele îndrăgostite, schimbători și versiuni alternative ale vieții de apoi. Faptul că biserica a luat atât de în serios aceste credințe ale zânelor sugerează că erau încărcate ideologic, iar acest fapt face o mare diferență în modul în care citim romantismul medieval, genul literar care le tratează cel mai explicit. Războiul împotriva credințelor basmelor a crescut în intensitate spre sfârșitul Evului Mediu, devenind în cele din urmă un factor semnificativ în vânătoarea de vrăjitoare din Renaștere.