Enigma tratatului lui Hume: Scepticism, naturalism și ireligie

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o reinterpretare radicală a cărții lui David Hume „A Treatise of Human Nature”, prezentând o teorie coerentă care poziționează ireligia ca o temă centrală a operei lui Hume. Cartea subliniază importanța cărții în înțelegerea dezbaterilor filosofice și teologice din timpul lui Hume, oferind un context istoric detaliat și abordând interpretările anterioare ale scepticismului și naturalismului lui Hume.

⬤ Contribuție remarcabilă la erudiția filosofică
⬤ oferă o interpretare coerentă a Tratatului lui Hume
⬤ context istoric bine documentat
⬤ abordează teme trecute cu vederea anterior, cum ar fi critica religiei de către Hume
⬤ accesibilă cititorilor generali în ciuda profunzimii sale academice
⬤ scriere bine argumentată și captivantă.

⬤ Unii cititori pot găsi provocatoare argumentele filosofice dense
⬤ nu toți pot fi de acord cu interpretarea lui Russell a intențiilor lui Hume
⬤ poate fi prea specializat pentru cei care nu sunt familiarizați cu filosofia lui Hume sau cu contextul istoric.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Riddle of Hume's Treatise: Skepticism, Naturalism, and Irreligion

Conținutul cărții:

Deși este recunoscut pe scară largă faptul că Tratatul despre natura umană (1729-40) al lui David Hume se numără printre cele mai mari lucrări de filosofie, nu există prea mult acord cu privire la modul corect de interpretare a intențiilor sale fundamentale.

Soluția la această enigmă depinde de contestarea unui alt punct al ortodoxiei, strâns legat de aceasta: și anume, faptul că înainte de a publica Tratatul, Hume a eliminat aproape toate materialele referitoare la problemele religioase. Russell susține, contrar acestui punct de vedere, că scopurile și obiectivele ireligioase sunt fundamentale pentru Tratat și explică unitatea și coerența sa de bază. Scopurile și obiectivele anticreștine fundamentale ale lui Hume sunt cele care servesc la modelarea și orientarea atât a angajamentelor sale sceptice, cât și a celor naturaliste. Atunci când argumentele lui Hume sunt privite din această perspectivă, putem rezolva nu numai nedumeririle care rezultă din discutarea diverselor probleme specifice, ci putem explica și conexiunile intime și complicate care țin împreună întregul său proiect.

Această interpretare "ireligioasă" oferă o nouă descriere cuprinzătoare a naturii obiectivelor și ambițiilor fundamentale ale lui Hume în Tratat. De asemenea, aceasta prezintă o imagine radical diferită a modului în care proiectul lui Hume a fost înrădăcinat în dezbaterile și controversele propriului său timp, plasând Tratatul într-o tradiție filosofică ireligioasă sau anticreștină care îi include pe Hobbes, Spinoza și adepții liber-cugetători. Considerat în acești termeni, Tratatul lui Hume constituie încununarea Iluminismului radical.