Eros și Eris: Dragoste și conflicte în și dincolo de lumea greco-romană

Titlul original:

Eros and Eris: Love and Strife In and Beyond the Greco-Roman World

Conținutul cărții:

Această narațiune are trei intenții conexe. Prima, și cea principală prin volumul discuției, este aceea de a considera literatura greacă și latină ca o prismă prin care civilizația greco-romană poate fi înțeleasă, dar prin prisma specifică a împletirii a două concepte, eros (iubire) și eris (luptă). Niciunul dintre aceste moduri aparent opuse ale comportamentului uman nu este prezentat fără celălalt; cele două sunt în mod repetat împletite între ele, de la descrierea modului în care a luat naștere lumea noastră până la diferitele fire de poezie epică și lirică care oferă relatări despre interacțiunea om-divin, divin-divin și om-om. Astfel, pornind de la Teogonia lui Hesiod și de la epopeile homerice care au supraviețuit (Iliada și Odiseea), voi analiza în continuare poezia lirică, tragică și comică greacă - de la Safo și Pindar la Aiskhylos și Sophokles și Euripide la Aristofan și Menander - și, la rândul meu, voi observa modul în care problema eros/eris se manifestă și în poezia romană, de la Lucrețiu și Virgiliu la panoplia de poeți lirici care îi include pe Catullus, precum și pe Tibullus, Propertius și Ovidiu, pe de o parte, și pe satirici precum Juvenal, pe de altă parte. Tema este abordată în modul cel mai serios și cel mai umoristic.

O discuție mai scurtă - un fel de interludiu - îl va include pe Platon (în special, Simpozionul), iar o analiză a artelor vizuale va evidenția o mână de lucrări în care această temă este deosebit de bine reprezentată, oferind o completare la articularea literară. Intenția mea este de a trage concluzii cu privire la acest aspect al culturii greco-romane, recunoscând în același timp diferențele inerente gândirii grecești față de cea romană, care le marchează atât ca un continuum, cât și ca distincte una de cealaltă.

În ceea ce echivalează cu un epilog extins, cea de-a treia componentă a narațiunii mele urmărește tema eros/eris așa cum continuă să se desfășoare în literatura occidentală, sugerând această temă ca fiind unul dintre numeroasele instrumente prin care civilizația occidentală ridică un edificiu complex construit pe fundații grecești și romane - și biblice ebraice (incluse în acest epilog). Discuția se extinde dincolo de Biblie, la Chanson de Roland, la Divina Comedie a lui Dante, la Le Cid al lui Pierre Corneille, la Odiseea: O continuare a lui Nikos Kazantsakis, la magnificul poem contemporan al laureatului premiului Nobel, Derek Walcott, Omeros, și la musicalul West Side Story. Mai simplu spus - având în vedere că am inclus o discuție despre Baghavad Gita cu privire la această temă - mă întreb cum toate acestea ar putea reflecta mai larg și mai profund asupra a ceea ce reprezintă oamenii, în întreaga gamă a culturilor și civilizațiilor noastre, din Vest și din Est.