Evangeline: O poveste din Acadie

Recenzii ale cititorilor

Recenziile evidențiază atât aprecierea pentru poemul „Evangeline” al lui Longfellow, cât și critica unor ediții ale cărții. Mulți cititori laudă povestirea clasică și profunzimea emoțională a personajelor, în timp ce alții își exprimă nemulțumirea față de anumite ediții tipărite, menționând probleme precum legarea slabă și formatarea necorespunzătoare a paginilor.

Cititorii apreciază poezia frumoasă, povestea de dragoste atemporală și contextul istoric bogat al culturii acadiene. Mulți consideră că cartea este o ediție frumoasă și bine legată, iar unii o descriu ca fiind o lectură satisfăcătoare care adaugă valoare colecțiilor lor.

Mai multe recenzii menționează critici ale ediției fizice, cum ar fi dimensiunile excesiv de mari ale cărții cu caractere mici, calitatea slabă a legăturii și lipsa unor note istorice substanțiale. Unii utilizatori consideră că așteptările lor nu au fost îndeplinite în ceea ce privește profunzimea conținutului oferit în anumite ediții.

(pe baza a 20 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Evangeline: A Tale of Acadie

Conținutul cărții:

Evangeline, A Tale of Acadie este un poem epic al poetului american Henry Wadsworth Longfellow, scris în limba engleză și publicat în 1847. Poemul urmărește o fată acadiană pe nume Evangeline și căutarea iubirii ei pierdute, Gabriel, având loc în timpul expulzării acadienilor.

Ideea poemului a venit de la Nathaniel Hawthorne, prietenul lui Longfellow. Longfellow a folosit hexametrul dactilic, imitând clasicii greci și latini. Deși alegerea a fost criticată, poemul a devenit cea mai faimoasă operă a lui Longfellow în timpul vieții sale și rămâne una dintre cele mai populare și durabile opere ale sale.

Poemul a avut un efect puternic în definirea istoriei și identității acadiene în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Cercetări mai recente au scos la iveală erorile istorice din poem și complexitatea expulzării și a celor implicați, pe care poemul le ignoră.

Evangeline a devenit cea mai faimoasă lucrare a lui Longfellow în timpul vieții sale și a fost citită pe scară largă. Recenziile contemporane au fost foarte pozitive. Un critic de la The Metropolitan Magazine a declarat: "Nimeni care are pretenții la sentimente poetice nu poate citi portretul său delicios al peisajelor rustice și al unui mod de viață de mult dispărut, fără cea mai intensă încântare". Prietenul lui Longfellow, Charles Sumner, a declarat că a întâlnit o femeie care "a citit "Evangeline" de vreo douăzeci de ori și crede că este cel mai perfect poem în limba română". Printre alți admiratori ai poeziei s-a numărat și regele Leopold I al Belgiei. Acesta a fost numit primul poem lung important din literatura americană.

Înainte de influența poeziei lui Longfellow, istoricii se concentrau, în general, asupra fondării orașului britanic Halifax (1749) ca fiind începutul Noii Scoții. Poemul lui Longfellow a pus în lumină cei 150 de ani de colonizare acadiană care au precedat stabilirea orașului Halifax.

Expulzarea a fost planificată și executată de New Englanders și de britanici. Longfellow a omis din poem responsabilitatea Noii Anglii pentru acest eveniment. Prin poemul său, Longfellow îi definește pe britanici ca fiind responsabili pentru expulzare, iar America este prezentată ca un loc de refugiu.

Relatarea lui Longfellow a fost contestată ulterior de Francis Parkman, în cartea sa Montcalm and Wolfe (1884). În loc să dea vina pe britanici, Parkman a definit adevărata problemă a expulzării ca fiind influența franceză asupra acadienilor, în special prin Abb Jean-Louis Le Loutre. Istoricul american John Brebner a scris în cele din urmă New England's Outpost (1927), care a identificat cât de instrumentali au fost locuitorii din Noua Anglie în expulzarea acadienilor.