Evaziuni admirabile: Cum subminează psihologia moralitatea

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Admirable Evasions” de Theodore Dalrymple critică domeniul psihologiei, susținând că acesta erodează adesea responsabilitatea individuală și servește mai mult ca mijloc de evitare a responsabilității personale decât ca practică științifică solidă. Dalrymple recunoaște unele beneficii ale psihologiei, dar afirmă că impactul său cultural net este dăunător. El folosește un stil de scriere concis și elocvent și încorporează referințe literare, în principal din Shakespeare, pentru a-și ilustra punctele de vedere. Cartea susține că explicațiile psihologice pot acționa ca o superstiție modernă, permițând indivizilor să eludeze responsabilitatea morală pentru acțiunile lor.

⬤ Stil de scriere extrem de ușor de citit și elocvent.
⬤ Oferă o critică concisă a psihologiei și a implicațiilor sale sociale.
⬤ Oferă referințe literare pătrunzătoare care îmbunătățesc argumentul.
⬤ Încurajează autoexaminarea și responsabilitatea personală.
⬤ Contestă teoriile și narațiunile psihologice consacrate.
⬤ Se adresează celor care pun la îndoială practicile psihologice și influențele farmaceutice.

⬤ Lipsă de date științifice ample care să susțină afirmațiile.
⬤ Unii ar putea găsi tonul prea dur sau ironic.
⬤ Propozițiile lungi pot pune la îndoială lizibilitatea pentru unii.
⬤ Criticile îi pot îndepărta pe cei care cred în beneficiile psihologiei.
⬤ Argumentele pot fi percepute ca fiind prea generalizate sau lipsite de nuanțe.

(pe baza a 81 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Admirable Evasions: How Psychology Undermines Morality

Conținutul cărții:

În Evasiuni admirabile, Theodore Dalrymple explică de ce înțelegerea de sine a omului nu a fost îmbunătățită de promisiunile false ale diferitelor școli de gândire psihologică. Cele mai multe explicații psihologice ale comportamentului uman nu sunt doar niște simplificări ridicol de inadecvate, susține Dalrymple, ci sunt și dăunătoare din punct de vedere social, deoarece le permit celor care cred în ele să evite responsabilitatea personală pentru acțiunile lor și să dea vina pe o multitudine de țapi ispășitori: pe copilăria lor, pe genele lor, pe neurochimie, chiar și pe presiunile evolutive.

Dalrymple dezvăluie modul în care școlile la modă ale psihanalizei, behaviorismului, neuroștiinței moderne și psihologiei evoluționiste împiedică toate genul de autoexaminare onestă care este necesară pentru formarea caracterului uman. În schimb, ele promovează obsesia de sine fără autoexaminare și abuzul grosolan de medicamente care afectează mintea.

Evaziuni admirabile ia în considerare, de asemenea, obiecțiile metafizice la ipotezele psihologiei și sugerează că literatura este o fereastră mult mai iluminatoare asupra condiției umane decât ar putea spera vreodată să fie psihologia.