Evreul din Malta

Recenzii ale cititorilor

Recenziile la „Evreul din Malta” prezintă un amestec de perspective, unii cititori apreciind semnificația istorică și literară a piesei, în timp ce alții critică portretul personajelor și calitatea ediției eBook. Piesa este remarcată pentru temele sale antisemite, însă este recunoscută ca o operă importantă în contextul istoriei literare.

Piesa este considerată bine scrisă și parte a unei literaturi semnificative. Mulți recenzenți apreciază disponibilitatea textului integral ca ediție Kindle gratuită. Ea servește scopurilor educaționale, în special pentru studenți sau pentru cei care studiază drama elisabetană. Unii găsesc valoare în satira și contextul său istoric.

Elementele antisemite ale piesei și cinismul general pot fi ofensatoare pentru unii cititori. Există plângeri cu privire la formatarea cărții electronice, designul slab al copertei și calitatea generală, unele secțiuni fiind ilizibile. Unii au considerat lucrarea lipsită de merite ca lectură plăcută.

(pe baza a 21 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Jew of Malta

Conținutul cărții:

Evreul din Malta, scrisă în jurul anului 1590, poate reprezenta o provocare pentru publicul modern. Extrem de populară la vremea sa, piesa variază rapid și sălbatic în funcție de gen, de la satiră ascuțită, la tragedie sângeroasă de răzbunare, la intrigă melodramatică, la farsă întunecată și comedie grotescă.

Deși acțiunea se petrece în insula mediteraneană Malta, piesa evocă tensiunile sociale elisabetane contemporane, în special problema extrem de tensionată a comunității de negustori străini rezidenți în Londra. Barabas, evreul extrem de bogat din titlul piesei, pare inițial victimizat de guvernatorul creștin al Maltei, care citează Scriptura pentru a susține cererea ca evreii să își cedeze averea pentru a plăti tributul Maltei către turci. Atunci când protestează, Barabas este deposedat de averea sa, de mijloacele sale de subzistență și de casa sa, care este transformată în mănăstire de călugărițe.

Ca răspuns la această extorcare ipocrită, Barabas lansează un curs oribil (și uneori hilar) de violență care merge mult dincolo de răzbunare, folosind tactici criminale care includ orice, de la supă mortală la flori otrăvite. Tratarea uneori complexă a antisemitismului în piesă și relația sa cu „Neguțătorul din Veneția” de Shakespeare rămân subiecte de reflecție științifică continuă.