Evaluare:
Cartea prezintă o explorare nuanțată a geneticii și a interacțiunii acesteia cu diverși factori biologici și sociali, contestând viziunile reducționiste și oferind eseuri pătrunzătoare despre complexitatea funcției genetice. Deși este bine documentată și accesibilă, unii recenzenți au remarcat că poate înclina spre o perspectivă unilaterală și poate evita abordarea anumitor aspecte-cheie în dezbaterea genetică.
Avantaje:Cartea oferă exemple clare ale interacțiunilor complexe dintre gene și alte procese, oferind o contribuție importantă la înțelegerea geneticii și a societății. Este bine documentată și servește ca o resursă solidă pentru profesioniștii din biologie și medicină. Mulți recenzenți au considerat eseurile captivante și provocatoare.
Dezavantaje:Unii recenzenți au criticat cartea pentru că este unilaterală și nu abordează aspecte-cheie în dezbaterea sociobiologică. Există îngrijorări cu privire la faptul că ar putea evita discutarea în profunzime a implicațiilor geneticii asupra comportamentului uman, ceea ce ar putea duce la o înțelegere incompletă a subiectului.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Genetic Explanations: Sense and Nonsense
Pot genele să determine care bătrân de 50 de ani va suferi de Alzheimer, care cetățean se va prezenta la vot și care copil va fi marcat pentru o viață de criminal? Da, conform internetului, a câtorva studii științifice și a unor persoane din industria biotehnologiei care ar trebui să știe mai bine. Sheldon Krimsky și Jeremy Gruber reunesc o echipă de experți în genetică pentru a susține că tratarea genelor ca fiind Sfântul Graal al ființei noastre fizice este un demers vădit neștiințific. Explicații genetice ne îndeamnă să ne înlocuim credința în determinismul genetic cu cunoștințe științifice despre modul în care ADN-ul contribuie de fapt la dezvoltarea umană.
Conceptul de genă a fost revizuit constant de când Watson și Crick au descoperit structura moleculei de ADN în 1953. Oamenii de știință nu mai privesc genele și ADN-ul ca pe un set fix de molecule principale ale celulei, ci ca pe un scenariu dinamic care este improvizat în fiecare etapă a dezvoltării. Mai degrabă decât un predictor autonom al bolii, ADN-ul pe care îl moștenim interacționează continuu cu mediul și funcționează diferit pe măsură ce îmbătrânim. Ceea ce ne transmit părinții noștri este doar începutul. Subliniind înțelegerile relativ noi ale plasticității genetice și ale moștenirii epigenetice, autorii plasează într-un context larg al dezvoltării rolul pe care genele îl joacă în boli, comportament, evoluție și cogniție.
În loc să respingă din start reducționismul genetic, Krimsky și Gruber se întreabă de ce acesta persistă în ciuda dovezilor științifice opuse, cum influențează atitudinile cu privire la comportamentul uman și cum apare în politica de finanțare a cercetării.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)