Fanny Hill: Sau, Memoriile unei femei de plăcere

Recenzii ale cititorilor

Comentariile despre „Fanny Hill” o descriu ca pe o operă clasică care a fost interzisă pe nedrept din cauza conținutului său explicit, dar care prezintă calități literare remarcabile. Portretul sexualității din carte este considerat atât pozitiv, cât și complex, depășind limitele epocii sale. Deși există unele critici, în special din partea unui recenzent care nu și-a amintit sau nu a apreciat cartea, sentimentul general sărbătorește importanța acesteia în literatură și critica cenzurii.

⬤ Celebrată ca o operă literară clasică cu o scriitură magistrală.
⬤ Oferă un portret inteligent al sexualității care sfidează normele societale ale epocii sale.
⬤ Oferă o perspectivă istorică asupra cenzurii și a valorii libertății în literatură.
⬤ Depășește limitele prin prezentarea pozitivă a sexului, în ciuda pocăinței personajului principal.

⬤ Conține conținut explicit care poate să nu placă tuturor cititorilor.
⬤ Unele secțiuni pot necesita o lectură atentă pentru a înțelege pe deplin implicațiile, putând duce la confuzie.
⬤ Un recenzent a etichetat-o în mod explicit ca fiind „o porcărie” și a indicat o lipsă de interes sau de amintire a acesteia.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Fanny Hill: Or, Memoirs of a Woman of Pleasure

Conținutul cărții:

Fanny Hill, învăluit în controverse pentru cea mai mare parte a vieții sale de peste 250 de ani și interzis de la publicare în Statele Unite până în 1966, a fost considerat imoral și fără valoare literară, aducându-i chiar autorului său o condamnare la închisoare pentru obscenitate.

Povestea unei tinere prostituate naive din Londra obscenă a secolului al XVIII-lea, care se ridică încet spre respectabilitate, romanul - și popularitatea sa - a îndurat multe interdicții și critici, iar astăzi Fanny Hill este considerat o piesă importantă de parodie politică și filosofie sexuală, la același nivel cu romanele libertine franceze.

Această versiune necenzurată este realizată după ediția din 1749 și include comentariul lui Charles Rembar, avocatul care a apărat romanul în procesul intentat în 1966 la Curtea Supremă a Statelor Unite, precum și note recent comandate.