Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Recenzile la cartea „Fellow Creatures” de Christine Korsgaard evidențiază profunzimea explorării eticii animalelor printr-o perspectivă kantiană. În timp ce mulți cititori apreciază argumentele filosofice riguroase și contextul oferit pentru drepturile animalelor, unii consideră textul dificil de abordat fără cunoștințe prealabile de filosofie kantiană. În general, cartea este lăudată pentru contribuțiile sale intelectuale, dar și criticată pentru potențiala alienare a cititorilor ocazionali.
Avantaje:⬤ Analiza aprofundată a eticii animalelor din perspectivă kantiană.
⬤ Argumente provocatoare care contestă superioritatea omului asupra animalelor.
⬤ captivant și bine scris, oferind fundamente filosofice și contraargumente.
⬤ Oferă o înțelegere mai profundă a moralității și drepturilor animalelor.
⬤ Discuție relevantă și oportună a problemelor etice importante privind tratamentul animalelor.
Dezavantaje:⬤ Poate fi dificil de înțeles pentru cititorii care nu au cunoștințe de filosofie, în special despre Kant.
⬤ Unele secțiuni sunt considerate mai dificile sau mai puțin coerente decât altele.
⬤ Nu este potrivit ca text introductiv pentru cei care nu cunosc etica animalelor; se recomandă să se înceapă cu lucrări mai simple.
⬤ Câțiva cititori au considerat că este dificil de parcurs sau au avut impresia că le depășește cunoștințele.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Fellow Creatures: Our Obligations to the Other Animals
Conținutul cărții:
Christine M. Korsgaard prezintă o nouă viziune convingătoare asupra relațiilor morale ale oamenilor cu celelalte animale. Ea apără afirmația că suntem obligați să tratăm toate ființele simțitoare ca ceea ce Kant numea scopuri în sine. Bazându-se pe o teorie a binelui derivată din Aristotel, ea oferă o explicație a motivului pentru care animalele sunt genul de ființe pentru care lucrurile pot fi bune sau rele. Apoi se întoarce la argumentul lui Kant privind valoarea umanității pentru a arăta că raționalitatea ne obligă să revendicăm statutul de scopuri în sine, în două sensuri. Kant a susținut că, în calitate de ființe autonome, pretindem că suntem scopuri în sine atunci când pretindem dreptul de a face legi pentru noi înșine și pentru ceilalți. Korsgaard susține că, în calitate de ființe care au un bine, pretindem, de asemenea, că suntem scopuri în sine atunci când considerăm că lucrurile care sunt bune pentru noi sunt absolut bune și deci demne de a fi urmărite. Prima afirmație ne obligă să ne unim cu alte ființe autonome în relații de reciprocitate morală. A doua afirmație ne obligă să.
Să tratăm binele fiecărei creaturi simțitoare ca pe ceva de o importanță absolută.
Korsgaard susține că ființele umane nu sunt mai importante decât celelalte animale, că natura noastră morală nu ne face superiori celorlalte animale și că capacitățile noastre unice nu ne fac mai buni decât celelalte animale. Ea critică argumentul cazurilor marginale și avansează o nouă viziune a statutului moral ca fiind atașat subiecților atemporali ai vieții. Ea critică punctul de vedere al lui Kant conform căruia îndatoririle noastre față de animale sunt indirecte și oferă o explicație non-utilitară a relației dintre plăcere și bine. Ea abordează, de asemenea, o serie de chestiuni direct practice: dacă avem dreptul să mâncăm animale, să experimentăm pe ele, să le facem să lucreze pentru noi și să lupte în războaiele noastre și să le păstrăm ca animale de companie; și cum să înțelegem greșeala pe care o facem atunci când provocăm dispariția unei specii.
