Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Fellow Creatures” de Christine Korsgaard explorează tratamentul etic al animalelor prin intermediul unui cadru kantian și aristotelic. Cartea combină analiza academică cu preocupările practice privind drepturile și etica animalelor. În timp ce mulți cititori îi laudă profunzimea, claritatea și relevanța, unii o consideră o provocare din cauza tonului academic și a complexității sale.
Avantaje:Korsgaard este remarcată pentru analiza sa filosofică riguroasă, argumentele bine scrise și capacitatea de a contextualiza problemele importante din jurul eticii animalelor. Cartea este considerată o resursă valoroasă pentru cei familiarizați cu etica kantiană, oferind o înțelegere mai profundă a drepturilor animalelor. Ea ridică în mod eficient dileme etice contemporane cu privire la relațiile om-animal și la agricultura industrială.
Dezavantaje:Textul poate fi prea complex pentru cititorii ocazionali sau pentru cei care nu au o pregătire în filosofie, determinându-i pe unii să se simtă pierduți sau copleșiți. Câțiva cititori au exprimat faptul că prima jumătate este deosebit de dificilă, diminuând experiența lor generală. Unii au remarcat, de asemenea, natura sa exigentă, sugerând că ar putea să nu fie potrivit ca text introductiv la etica animalelor.
(pe baza a 10 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Fellow Creatures: Our Obligations to the Other Animals
Conținutul cărții:
Christine M. Korsgaard prezintă o nouă viziune convingătoare asupra relațiilor morale ale oamenilor cu celelalte animale. Ea apără afirmația că suntem obligați să tratăm toate ființele simțitoare ca ceea ce Kant numea scopuri în sine. Bazându-se pe o teorie a binelui derivată din Aristotel, ea oferă o explicație a motivului pentru care animalele sunt genul de ființe pentru care lucrurile pot fi bune sau rele. Apoi se întoarce la argumentul lui Kant privind valoarea umanității pentru a arăta că raționalitatea ne obligă să revendicăm statutul de scopuri în sine, în două sensuri. Kant a susținut că, în calitate de ființe autonome, pretindem că suntem scopuri în sine atunci când pretindem dreptul de a face legi pentru noi înșine și pentru ceilalți. Korsgaard susține că, în calitate de ființe care au un bine, pretindem, de asemenea, că suntem scopuri în sine atunci când considerăm că lucrurile care sunt bune pentru noi sunt absolut bune și deci demne de a fi urmărite. Prima afirmație ne obligă să ne unim cu alte ființe autonome în relații de reciprocitate morală. A doua afirmație ne obligă să.
Să tratăm binele fiecărei creaturi simțitoare ca pe ceva de o importanță absolută.
Korsgaard susține că ființele umane nu sunt mai importante decât celelalte animale, că natura noastră morală nu ne face superiori celorlalte animale și că capacitățile noastre unice nu ne fac mai buni decât celelalte animale. Ea critică argumentul cazurilor marginale și avansează o nouă viziune a statutului moral ca fiind atașat subiecților atemporali ai vieții. Ea critică punctul de vedere al lui Kant conform căruia îndatoririle noastre față de animale sunt indirecte și oferă o explicație non-utilitară a relației dintre plăcere și bine. Ea abordează, de asemenea, o serie de chestiuni direct practice: dacă avem dreptul să mâncăm animale, să experimentăm pe ele, să le facem să lucreze pentru noi și să lupte în războaiele noastre și să le păstrăm ca animale de companie; și cum să înțelegem greșeala pe care o facem atunci când provocăm dispariția unei specii.
