Femeile generalului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „The General's Women” de Susan Wittig Albert prezintă o relatare fictivă a relației dintre generalul Dwight D. Eisenhower, soția sa Mamie și șoferul său Kay Summersby în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Cartea îmbină realitatea cu ficțiunea pentru a explora teme precum dragostea, războiul și luptele personale cu care se confruntă persoanele implicate. Cititorii au considerat-o informativă, captivantă și cu impact emoțional, deși unii au considerat că a prezentat-o pe Mamie Eisenhower pe nedrept și au pus la îndoială echilibrul dintre faptele istorice și licența literară.

⬤ Poveste informativă și amuzantă
⬤ bine documentată.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor
⬤ aduce la viață figurile istorice.
⬤ Oferă noi perspective asupra vieții personale a lui Eisenhower și a dinamicii cu Mamie și Kay.
⬤ Un stil de scriere captivant care menține interesul cititorilor.
⬤ Epilogul biografic oferă un context valoros și concluzii despre relații.
⬤ Evocă cu succes emoțiile legate de experiențele din timpul războiului și de luptele personale.

⬤ Unii cititori au considerat că portretul lui Mamie Eisenhower nu este flatant și nu abordează în mod adecvat provocările ei.
⬤ S-au ridicat întrebări cu privire la acuratețea anumitor evenimente din cauza caracterului ficțional.
⬤ Unii au considerat că narațiunea este dificil de reconciliat cu percepțiile lor anterioare despre Eisenhower.
⬤ Câțiva cititori și-au exprimat scepticismul cu privire la caracterizările detaliate ale relațiilor prezentate.

(pe baza a 139 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The General's Women

Conținutul cărții:

Plasat în anii haotici ai celui de-al Doilea Război Mondial, The General's Women spune povestea relației conflictuale dintre generalul Dwight Eisenhower și Kay Summersby, șoferul său irlandez și asistenta sa, precum și impactul acestei relații asupra lui Mamie Eisenhower și a vieții ei din Washington în timpul războiului. Povestit din trei puncte de vedere alternative (al lui Kay, al lui Ike și al lui Mamie), romanul urmărește aprofundarea relației pe măsură ce Ike și Kay se deplasează din Anglia (1942) în Africa de Nord (1942-43), apoi în Anglia, Franța și Germania înainte și după debarcarea din Normandia (1944-45).

La sfârșitul războiului, Ike este pus în fața alegerii sfâșietoare între căsătoria cu Kay și un viitor politic. Povestea continuă în anii de după război, când Ike (revenind la Mamie) devine șeful Statului Major al armatei, președinte al Universității Columbia, comandant suprem al NATO și președinte al Statelor Unite.

Kay, între timp, se străduiește să își creeze o viață și o operă proprie, scriind două memorii: prima (Eisenhower Was My Boss, 1948) despre munca ei de război cu Ike, a doua (Past Forgetting, 1976) despre relația lor amoroasă. O notă a autorului abordează problema complicată a adevărului poveștii lui Kay, așa cum apare în cele din urmă în cartea Past Forgetting, publicată postum.