Femeile generalului

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Femeile generalului”, de Susan Wittig Albert, a primit numeroase laude pentru narațiunea captivantă care împletește fapte istorice cu elemente fictive, oferind cititorilor o explorare captivantă a relației dintre generalul Eisenhower, Kay Summersby și Mamie Eisenhower în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce mulți cititori apreciază profunzimea cercetării și a povestirii, unii critică portretul lui Mamie Eisenhower și abordarea unor subiecte sensibile legate de dragoste și fidelitate.

⬤ Narațiune captivantă și bine scrisă, care îmbină realitatea și ficțiunea.
⬤ Cercetări aprofundate care oferă noi perspective asupra celui de-al Doilea Război Mondial și asupra vieții personale a personalităților istorice.
⬤ Dezvoltarea puternică a personajelor și profunzimea emoțională care rezonează cu cititorii.
⬤ O bună gestionare a complexității relațiilor în timpul războiului.
⬤ Conținut educațional care dezvoltă evenimentele și figurile istorice.

⬤ Unii recenzenți au considerat că descrierea lui Mamie Eisenhower a fost nedreaptă și nu a abordat în mod adecvat provocările ei, în special problemele de sănătate.
⬤ Criticii au observat că portretul lui Eisenhower i-ar putea diminua reputația din cauza relației sale extraconjugale.
⬤ Există preocupări cu privire la acuratețea unor elemente ficționale față de evenimente istorice reale.
⬤ Câțiva cititori și-au exprimat dificultatea cu privire la implicațiile emoționale ale relațiilor descrise.

(pe baza a 139 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The General's Women

Conținutul cărții:

Plasat în anii haotici ai celui de-al Doilea Război Mondial, The General's Women spune povestea relației conflictuale dintre generalul Dwight Eisenhower și Kay Summersby, șoferul său irlandez și asistenta sa, precum și impactul acestei relații asupra lui Mamie Eisenhower și a vieții ei din Washington în timpul războiului. Povestit din trei puncte de vedere alternative (al lui Kay, al lui Ike și al lui Mamie), romanul urmărește aprofundarea relației pe măsură ce Ike și Kay se deplasează din Anglia (1942) în Africa de Nord (1942-43), apoi în Anglia, Franța și Germania înainte și după debarcarea din Normandia (1944-45).

La sfârșitul războiului, Ike este pus în fața alegerii sfâșietoare între căsătoria cu Kay și un viitor politic. Povestea continuă în anii de după război, când Ike (revenind la Mamie) devine șeful Statului Major al armatei, președinte al Universității Columbia, comandant suprem al NATO și președinte al Statelor Unite.

Kay, între timp, se străduiește să-și creeze o viață și o operă proprie, scriind două memorii: prima ("Eisenhower Was My Boss", 1948) despre munca ei de război alături de Ike cea de-a doua ("Past Forgetting", 1976) despre relația lor de dragoste. O notă a autorului abordează problema complicată a adevărului poveștii lui Kay, așa cum apare în cele din urmă în cartea Past Forgetting, publicată postum.