Fiicele lui 1968: Redefinirea feminismului francez și a mișcării de eliberare a femeilor

Recenzii ale cititorilor

Fiicele lui 1968 este o explorare pătrunzătoare a istoriei și evoluției feminismului francez, care leagă profund luptele din trecut pentru egalitatea femeilor de problemele contemporane. Studiile detaliate ale lui Greenwald și stilul accesibil de scriere fac din această carte o lectură informativă și provocatoare.

Cartea este lăudată pentru scrierea sa informativă și precisă, pentru acoperirea istorică cuprinzătoare și pentru capacitatea sa de a stabili legături între luptele feministe din trecut și din prezent. Este considerată o scufundare profundă atât în aspectele familiare, cât și în cele noi ale istoriei feministe, potrivită pentru cititorii cu diferite niveluri de cunoștințe despre cultura franceză. Abordarea multi-fațetată evidențiază contribuțiile multor femei la mișcare și este considerată oportună și relevantă pentru problemele societale actuale.

Deși nu există dezavantaje specifice menționate în recenzii, complexitatea subiectului poate fi o provocare pentru cititorii nefamiliarizați cu nuanțele feminismului sau ale istoriei franceze, necesitând potențial cunoștințe de bază mai concentrate.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Daughters of 1968: Redefining French Feminism and the Women's Liberation Movement

Conținutul cărții:

Fiicele lui 1968 este povestea feminismului francez între 1944 și 1981, când feminismul a jucat un rol politic central în istoria Franței. Femeile-cheie din această epocă au fost adesea de stânga, angajate într-o critică materialistă a societății și au făcut parte dintr-o tradiție postbelică care a produs schimbări sociale pe scară largă, modificând locul de muncă și legile care reglementează totul, de la avort la căsătorie.

Evenimentele din mai 1968 - cu îmbrățișarea lor a individualismului radical și a antiautoritarismului - au declanșat o ruptură cu trecutul, iar mișcarea femeilor s-a divizat în două curente. Una a devenit universalistă și intens activistă, cealaltă particularistă și mai puțin activistă, distanțându-se de feminismul contemporan. Această dezbatere teoretică s-a manifestat prin lupte între femei și organizații pe străzi și în tribunale.

Istoria feminismului francez este istoria revendicărilor femeilor privind individualismul și cetățenia, care au fost acordate omologilor lor de sex masculin, cel puțin în principiu, în 1789. Cu toate acestea, femeile franceze au îmbrăcat mai des mantaua particularismului, invocându-și contribuția în calitate de mame pentru a-și dovedi valoarea în calitate de cetățeni, decât au aruncat-o, revendicând egalitatea absolută. Cele câteva excepții, cum ar fi Simone de Beauvoir sau activistele din anii 1970, ilustrează diversitatea și tensiunile din cadrul feminismului francez, pe măsură ce Franța a trecut de la o țară corporatistă și tradiționalistă la una marcată de individualism și modernitate.

Lisa Greenwald a petrecut aproape un deceniu lucrând și cercetând mișcarea femeilor din Franța, sprijinită de o bursă Andrew W. Mellon și de subvenții din partea guvernului francez. A lucrat în calitate de consultant și istoric intern pentru o varietate de organizații non-profit și fundații din Franța, Chicago și New York. Predă istoria la Stuyvesant High School din New York.