Filosofia filmului Neo-Noir

Recenzii ale cititorilor

Această carte oferă o analiză profundă a filmelor neo-noir printr-o serie de eseuri pătrunzătoare, care leagă genul de discuțiile filosofice și de evoluția sa din noir-ul clasic.

⬤ Eseuri bine structurate care atrag atenția cititorilor
⬤ analiză cuprinzătoare a filmelor neo-noir clasice și contemporane
⬤ accesibil pentru cei care nu au cunoștințe de filosofie
⬤ calitate ridicată a producției
⬤ recomandat studenților și fanilor filmului.

Unii cititori pot găsi subiectul de nișă sau specializat; câteva cazuri de formatare deranjantă în anumite exemplare.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Philosophy of Neo-Noir

Conținutul cărții:

Filmul noir este un gen clasic caracterizat prin elemente vizuale precum unghiuri de filmare înclinate, compoziții distorsionate ale scenelor și un joc între întuneric și lumină. Motivele comune includ crima și pedeapsa, răsturnarea valorilor morale tradiționale și o poziție pesimistă cu privire la sensul vieții și la locul omenirii în univers.

În anii 1940 și 1950, epoca clasică a filmului noir a văzut lansarea multora dintre cele mai apreciate studii hollywoodiene ale personajelor dubioase și ale lumii interlope întunecate, inclusiv Double Indemnity, The Big Sleep, Touch of Evil și The Maltese Falcon. Neo-noir este un gen oarecum vag definit de filme produse după epoca noir-ului clasic care prezintă caracteristicile vizuale sau tematice ale sensibilității noir. Eseurile reunite în The Philosophy of Neo-Noir explorează implicațiile filosofice ale unor filme neo-noir de referință, precum Blade Runner, Chinatown, Reservoir Dogs, Memento și filmele fraților Coen.

Prin prisma filosofiei, Mark T. Conard și colaboratorii examinează straturile obscure de semnificație din aceste filme provocatoare.

Colaboratorii consideră, de asemenea, aceste filme neo-noir ca un mijloc de abordare a întrebărilor filosofice privind vinovăția, răscumpărarea, esența naturii umane și problemele de cunoaștere, memorie și identitate. În universul neo-noir, granițele dintre bine și rău, dintre bine și rău sunt neclare, iar detectivul și infractorul reflectă adesea cele mai debilitante trăsături de personalitate ale celuilalt. Detectivul neo-noir - mai mult antierou decât erou - este adesea un individ compromis moral și zdruncinat spiritual, a cărui urmărire a unui criminal maschează căutarea unor aspecte pierdute sau de neatins ale sinelui.

Conard susține că filmele discutate în The Philosophy of Neo-Noir transmit ambiguitate, deziluzie și dezorientare mai eficient decât chiar și cele mai emblematice filme ale epocii noir clasice. Capabili să se inspire în mod conștient din convențiile genului noir și, în același timp, să le submineze, regizorii neo-noir depășesc limitele genului anterior și deschid noi căi de explorare cinematografică și filosofică.