Filosofia politică a anarhismului poststructuralist

Recenzii ale cititorilor

Cartea încearcă să unifice poststructuralismul și anarhismul, propunând un nou cadru numit post-anarhism. Cartea critică cadrele politice tradiționale, în special marxismul și anarhismul tradițional, introducând în același timp concepte ale unor teoreticieni-cheie precum Foucault și Deleuze. Autorul oferă perspective în crearea unei filosofii politice care să îmbrățișeze complexitatea dinamicii puterii, susținută de un discurs etic.

Explorare profundă a poststructuralismului și anarhismului, introducere a filosofiei politice tactice, critici perspicace ale mișcărilor tradiționale, sinteză captivantă a teoriilor cheie și valoroasă pentru cei curioși cu privire la noile cadre politice.

Calitate fizică slabă a imprimării în edițiile print-on-demand, care poate diminua experiența de lectură.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Political Philosophy of Poststructuralist Anarchism

Conținutul cărții:

Scrierile politice ale poststructuraliștilor francezi au scăpat articulării în cadrul mai larg al filosofiei politice generale, în primul rând din cauza tendinței omniprezente de a defini politica în funcție de un singur parametru: echilibrul dintre puterea statului și drepturile individuale în liberalism și accentul pus pe justiția economică ca obiectiv în marxism. În schimb, poststructuraliștii precum Michel Foucault, Gilles Deleuze și Jean-Fran ois Lyotard oferă o filosofie politică care poate fi numită tactică: aceasta subliniază faptul că puterea provine din mai multe surse diferite și operează în mai multe registre diferite.

Această abordare își are rădăcinile în gândirea anarhistă tradițională, care vede domeniul social și politic ca o rețea de practici întrepătrunse cu efecte politice care se suprapun. Cu toate acestea, abordarea poststructuralistă evită două ipoteze discutabile ale anarhismului, și anume că ființele umane au o esență (în esență benignă) și că puterea este întotdeauna represivă, niciodată productivă.

După poziționarea gândirii politice poststructuraliste în contextul marxismului și al anarhismului tradițional al lui Bakunin, Kropotkin și Proudhon, Todd May arată cum arată o filosofie politică tactică precum anarhismul, lipsită de angajamentele sale umaniste - și anume, un anarhism poststructuralist. Cartea se încheie cu o apărare, împotriva lui Habermas și a teoriei critice, a gândirii politice poststructuraliste ca având o structură metaetică care permite angajamente etice pozitive.