Final Judgments: Duty and Emotion in Roman Wills, 200 B.C.-A.D. 250

Recenzii ale cititorilor

Cartea oferă o analiză cuprinzătoare a practicilor legate de testamente în Roma antică, aducând contribuții semnificative în domeniul sociologiei romane și, în același timp, prezentând unele zone de critică în ceea ce privește documentarea și încrederea în datele demografice. Lucrarea este bine primită pentru concluziile sale inovatoare și scrierea captivantă, remarcându-se în special pentru perspectivele sale unice asupra istoriei romane referitoare la testament.

⬤ Studiu inovator privind testamentele și sociologia romană.
⬤ Compilare cuprinzătoare de surse diverse (literare, juridice, epigrafice și papirologice).
⬤ Scriere captivantă cu informații istorice interesante.
⬤ Valoros pentru cercetări ulterioare în domeniu.
⬤ Aplicabil în domenii mai largi ale studiilor romane.

⬤ Unele afirmații nu sunt suficient documentate.
⬤ Dependența de datele demografice ale lui Shaw și Saller, care acoperă aspecte mai largi ale societății romane decât sursele specifice ale lui Champlin.
⬤ Anumite subiecte, cum ar fi moștenirile și monumentele comune, pot să nu atragă toți cititorii.

(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Eliberat de obligațiile familiale și sociale care le reveneau celor în viață, testatorul roman își putea redacta testamentul pentru a fi o „ultimă judecată” literală asupra familiei, prietenilor și societății. Romanii erau fascinați de conținutul testamentelor, considerând că testamentul este o oglindă a caracterului și opiniilor reale ale testatorului. Testamentele ne oferă o perspectivă unică asupra lumii individuale a testatorului roman. La fel cum clasicii, istoricii antici și istoricii dreptului vor găsi aici o mină de informații, cititorul larg va fi fascinat de povestirea plină de viață a ultimelor testamente.

Cine au fost testatorii și care au fost motivele lor? De ce familia, rudele, servitorii, prietenii și comunitatea apar în testament și cum sunt tratați? Ce fel de viață de apoi anticipau romanii? Prin examinarea testamentelor, cartea pune mai multe probleme într-o lumină nouă, oferind noi interpretări sau noi perspective asupra unor subiecte atât de diverse precum captatio (căutarea moștenirii), structura familiei romane, manumisiunea sclavilor, filantropia publică, viața de apoi și relația dintre supus și împărat.

Principalul argument al lui Champlin este că majoritatea romanilor au fost informați și ghidați de o „datorie de testament” puternic resimțită, o datorie de a-i recompensa sau pedepsi pe toți cei care erau importanți pentru ei, o datorie care i-a determinat să își scrie testamentele la începutul vieții și să le revizuiască frecvent.