Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o descriere detaliată și bine scrisă a campaniei de la Gallipoli din timpul Primului Război Mondial, subliniind atât consecințele tragice ale campaniei, cât și incompetența conducerii militare. Deși este considerată un clasic și o lectură esențială în istoria militară, unii o consideră învechită și oarecum seacă.
Avantaje:⬤ Clasic atemporal cu o poveste captivantă.
⬤ Descrieri eficiente care dau viață geografiei și climei.
⬤ Oferă relatări detaliate ale campaniei de la Gallipoli din perspective multiple.
⬤ Evidențiază curajul și rezistența soldaților, criticând în același timp conducerea.
⬤ Stilul de scriere este captivant și accesibil, ceea ce îl face o lectură captivantă.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori o consideră aridă sau mai puțin captivantă în comparație cu relatările mai moderne.
⬤ Este posibil să se concentreze prea mult asupra schițelor de caracter, mai degrabă decât asupra istoriei militare stricte.
⬤ Informații datate; unii consideră că lipsesc cercetările mai noi.
⬤ Ocazional, detalii excesive despre viețile personale ale figurilor istorice care pot deturna din narațiunea principală.
(pe baza a 127 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Gallipoli (Large Print Edition)
Conținutul cărții:
Expediția de la Gallipoli a fost planul îndrăzneț și îndrăzneț al lui Winston Churchill, printre alții, de a forța strâmtoarea Dardanele, pe mare și pe uscat, de a captura Constantinopolul de la turci și de a deschide Marea Neagră pentru navele care transportau provizii și arme pentru ruși pe imensul lor front german.
Campania a eșuat, cu pierderi catastrofale de vieți omenești din toate părțile, dar, din nou și din nou, fără știrea Aliaților, aceștia au fost aproape de a atinge un obiectiv care ar fi putut duce la victoria generală.
Această carte, publicată pentru prima dată în 1956, este încă considerată cea mai bună și definitivă relatare a campaniei. A câștigat premiul Sunday Times pentru cea mai bună carte a anului, precum și premiul inaugural Duff Cooper, atunci când câștigătorul a putut alege cine va prezenta premiul. În mod adecvat, Moorehead l-a ales pe Churchill pentru a face prezentarea, deoarece cartea a demonstrat că greșelile nu au fost în conceperea planului. Într-adevăr, la mult timp după ce Churchill a demisionat în dizgrație, o nouă flotă a fost asamblată pentru a încerca din nou să forțeze Dardanele în 1919, lucru care a fost anulat când războiul a încetat și a fost semnat armistițiul.
Privită în noua lumină dezvăluită de Moorehead, campania de la Gallipoli nu mai era considerată o gafă sau un joc de noroc nesăbuit; era cea mai imaginativă concepție a războiului, iar potențialul său era aproape de neimaginat. Cu siguranță, în aspectul său strict militar, influența sa a fost enormă. A fost cea mai mare operațiune amfibie pe care omenirea a cunoscut-o până atunci și a avut loc în circumstanțe în care aproape totul era experimental: utilizarea submarinelor și a avioanelor, testarea tunurilor navale moderne împotriva artileriei de pe țărm, manevrele de debarcare a armatelor în bărci mici pe o coastă ostilă, utilizarea radioului, a bombei aeriene, a minei terestre și a multor alte dispozitive noi. Aceste lucruri ne conduc prin Dunkerque și debarcările din Mediterana până la invazia Normandiei în cel de-al Doilea Război Mondial. În 1940, comandanții aliați nu aveau prea multe de învățat din lunga luptă împotriva armatelor Kaiserului din tranșeele din Franța. Dar Gallipoli a fost o mină de informații despre complexitatea războiului modern de manevră, a operațiunii combinate terestre, maritime și aeriene; iar corectarea erorilor făcute atunci a stat la baza victoriei din 1945.
"povestea uneia dintre marile tragedii militare ale secolului al XX-lea, pe care niciun scriitor nu a descris-o mai bine decât Alan Moorehead." Sir Max Hastings.
