Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea oferă o analiză cuprinzătoare a practicilor și învățăturilor lui Gurdjieff, concentrându-se în special pe exercițiile sale și contextele acestora. Cartea este lăudată pentru cercetarea aprofundată și claritatea sa, fiind în același timp criticată pentru elementele sale speculative și prejudecățile percepute împotriva unor figuri-cheie din învățăturile lui Gurdjieff.
Avantaje:⬤ Analiză aprofundată și clasificare a exercițiilor lui Gurdjieff.
⬤ Erudiția amplă care cuprinde diverse surse și interpretări.
⬤ Stil de scriere clar și captivant.
⬤ Introducere valoroasă în învățăturile lui Gurdjieff pentru noii veniți.
⬤ Oferă o perspectivă asupra legăturilor dintre opera lui Gurdjieff și practicile ortodoxe orientale.
Dezavantaje:⬤ Unii recenzenți consideră că speculațiile autorului scad din credibilitatea lucrării.
⬤ O prejudecată percepută împotriva doamnei de Salzmann și a grupurilor Gurdjieff oficiale.
⬤ Unele critici la adresa organizării și prezentării materialului.
⬤ Anumiți cititori au considerat-o prea critică sau înșelătoare în interpretările sale.
(pe baza a 15 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Gurdjieff: Mysticism, Contemplation, and Exercises
Conținutul cărții:
Misticul, filozoful și învățătorul spiritual de origine armeană G. I. Gurdjieff (c. 1866-1949) este o figură enigmatică, subiectul unui mare interes și al multor speculații, dar care nu se încadrează cu ușurință în niciuna dintre categoriile comune de ezoterism, ocultism sau New Age. Cercetătorii au pentru cea mai mare parte.
parte au trecut sub tăcere exercițiile contemplative prezentate în scrierile lui Gurdjieff. Deși Gurdjieff a intenționat ca acestea să fie confidențiale, unele dintre cele mai importante exerciții au fost publicate postum în 1950 și în 1975.
Susținând că o înțelegere a acestor exerciții este necesară pentru a aprecia pe deplin contribuția lui Gurdjieff la ezoterismul modern, Joseph Azize oferă primul studiu complet al exercițiilor și al fundamentului lor teoretic. Acesta arată continuitatea învățăturii lui Gurdjieff, dar și dezvoltarea.
Și schimbarea. Contribuția sa originală la ezoterismul occidental a constat în utilizarea sarcinilor, a disciplinelor și a exercițiilor asemănătoare contemplației pentru a-i aduce pe elevii săi la un sentiment al propriei prezențe, care să poată fi menținut într-o anumită măsură în viața de zi cu zi, în domeniul social, și nu doar în cel retras.
Condiții tipice meditației. Azize susține că Gurdjieff a intenționat inițial să nu folosească exerciții asemănătoare contemplației, deoarece percepea pericolele asociate acestor metode monahale, iar tradiția religioasă se afla în tensiune cu forma laică și supradenominațională în care.
El și-a formulat mai întâi învățătura. Cu toate acestea, pe măsură ce Gurdjieff a adaptat învățătura pe care o găsise în mănăstirile orientale la cultura urbană și post-religioasă occidentală, a considerat necesar să introducă contemplația.
