Titlul original:
The Phoenician Solar Theology: An Investigation Into the Phoenician Opinion of the Sun Found in Julian's Hymn to King Helios
Conținutul cărții:
Aceasta este prima examinare a fragmentelor teologiei solare a fenicienilor. Pornind de la declarația împăratului Iulian din secolul al IV-lea conform căreia, în opinia fenicienilor, "lumina soarelui care este emisă pretutindeni este acțiunea imaculată a minții pure însăși", această carte susține că a existat o teologie solară feniciană autentică și veche, similară celei descrise de Iulian, care datează din secolul al VI-lea sau al V-lea î.Hr.
O astfel de teologie este descrisă în citatul lui Damaskios din Mochos, filosoful sidonian. Un pasaj din Philo din Byblos, păstrat în John Lydus, și care se referă la "lumina noetică", întărește acest argument. Sunt examinate inscripțiile funerare feniciene, împreună cu dovezi artistice relevante și unele relatări supraviețuitoare ale gândirii feniciene.
În ansamblu, se conturează un portret al gândirii spirituale feniciene: o tradiție autohtonă care nu depinde de gândirea elină, ci este legată de alte culturi semitice din Orientul Apropiat antic și, desigur, de Egipt. Sunt discutate multe teme și motive din religia feniciană antică, cum ar fi pasărea phoenix (pasărea "feniciană"), care era asociată cu conceptul de nemurire, și posibilitatea existenței unui cult fenician al lui "Yhwh".
Cartea abstractizează șapte idei din materialul existent ca concepte axiale. În lumina acestei analize, se poate observa că religia feniciană deținea o putere de organizare unică, în care soarele, zeul soare, viața, moartea și umanitatea erau legate într-un sistem profund, care pare să fi fost comun printre orașele-stat feniciene.
