Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Colecția de poezii a Lolei Haskins, „Homelight”, a primit numeroase laude pentru imaginile sale vii, profunzimea emoțională și limbajul magistral. Criticii laudă natura personală și intimă a poemelor, explorarea unor teme precum memoria, natura, dragostea și durerea, precum și structura inovatoare și varietatea scriiturii. Colecția atrage cititorii prin frumusețea sa și invită la contemplare. Cu toate acestea, unele recenzii notează că intensitatea și complexitatea subiectului pot fi copleșitoare pentru unii cititori.
Avantaje:⬤ Imagini rafinate și limbaj puternic.
⬤ Implicare emoțională profundă și explorare a temelor personale și universale.
⬤ Varietate în stil și structură, demonstrând inovația în poezie.
⬤ Invocă contemplarea și un sentiment de uimire.
⬤ Reflecții intime și personale care rezonează cu cititorii.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori pot găsi complexitatea și intensitatea poemelor provocatoare.
⬤ Gama de teme poate fi copleșitoare pentru cei care caută o lectură mai simplă.
⬤ Profunzimea emoțiilor ar putea fi prea intensă pentru unele categorii de public.
(pe baza a 23 recenzii ale cititorilor)
Conținutul cărții:
Homelight este cea de-a 14-a colecție de poezii semnată Lola Haskins, câștigătoare a Premiului Iowa pentru Poezie, a două premii Florida Book, a două burse NEA și a altor distincții.
Așa cum se întâmplă uneori cu lucrările târzii, Homelight are o rază largă de acțiune. În prima secțiune, „On the Shoulders of Giants”, Haskins își amintește de poeții care au precedat-o, de la Sappho la Blake și Merwin.
După ce a zăbovit să se gândească la un desen de Michelangelo, ea trece la păsări în „Wings”. Apoi, în „And They Are Gone” și „(In)humanity”, ea se întoarce la aroganța cu care tratăm planeta și pe ceilalți. O pauză pentru „Corona”, apoi la dragoste, atât rea, cât și bună, în „The Slapped Girl”.
Secțiunea finală, „Rehearsing”, se referă la moarte, sub forma unor omagii aduse prietenilor pierduți și a propriilor pregătiri pentru a-i urma. Există umor aici, lirism și epică, și, aproape de final, aceste rânduri către un iubit: „Te port sub hainele mele așa cum un Sikh își poartă cordonul, / în semn de frumusețe inefabilă a lumii”, care - așa cum Merwin, care i-a lăudat munca, și-ar fi dat seama imediat - ar fi putut fi la fel de bine adresate poeziei însăși.
