Hyperion

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru meritele sale literare, oferind informații despre Longfellow ca persoană și prezentând înțelegerea sa a mitologiei. Cu toate acestea, ea suferă de probleme semnificative de formatare și de corectare, ceea ce o face dificil de citit pentru unii. Este un amestec de relatare de călătorie, poezie și meditații filosofice fără o poveste puternică, ceea ce poate să nu fie pe placul tuturor cititorilor.

⬤ Oferă o înțelegere mai profundă a lui Longfellow ca persoană
⬤ conține descrieri frumoase și teme morale
⬤ unii cititori apreciază poezia și folclorul incluse
⬤ versiunea digitală este bine formatată și accesibilă.

⬤ Format slab din cauza erorilor OCR, ceea ce duce la numeroase greșeli de scriere
⬤ scris într-un stil care poate fi dificil de citit
⬤ nu are o poveste coerentă, ceea ce îi poate dezamăgi pe cei care caută o narațiune tradițională
⬤ poate părea dezarticulat și este considerat un jurnal de călătorie fără intrigă.

(pe baza a 11 recenzii ale cititorilor)

Conținutul cărții:

Cumpărați una dintre cărțile clasice ale 1st World Library și ajutați la susținerea bibliotecii noastre gratuite de cărți electronice descărcabile de pe internet. 1st World Library-Literary Society este o organizație educațională non-profit.

Vizitați-ne online la www.1stWorldLibrary.ORG - - În Endymion a lui John Lyly, Sir Topas este făcut să spună: "Știi ce este un poet? De ce, prostule, un poet este la fel de mult cum ar trebui să spunem - un poet " Și tu, cititorule, știi ce este un erou? Ei bine, un erou este atât cât se poate spune, - un erou Unii scriitori de romane, totuși, spun mult mai mult decât atât. Nu, bătrânul Lombard, Matteo Maria Bojardo, a făcut să răsune toate clopotele bisericilor din Scandiano, doar pentru că a găsit un nume pentru unul dintre eroii săi. Aici, de asemenea, clopotele bisericii vor fi trase, dar mai solemn.

Apusul unei mari speranțe este ca apusul soarelui.

Strălucirea vieții noastre dispare. Umbrele serii cad în jurul nostru, iar lumea pare doar o reflexie slabă, ea însăși o umbră mai mare.

Privim înainte în noaptea viitoare, singuratică. Sufletul se retrage în sine. Apoi apar stelele, iar noaptea este sfântă.

Paul Flemming experimentase acest lucru, deși era încă tânăr. Prietenul său din tinerețe murise. Creanga se rupsese "sub povara fructelor necoapte".

Și când, după o vreme, și-a ridicat din nou privirea din orbirea durerii sale, toate lucrurile păreau ireale. La fel ca bărbatul a cărui vedere fusese redată prin miracol, el vedea oameni, ca niște copaci, mergând.

Zeii casei sale erau distruși. El nu avea casă. Simpatiile sale strigau din sufletul său pustiu, iar lumea agitată și turbulentă din jurul său nu răspundea.

El nu a cedat de bunăvoie durerii.

Se străduia să fie vesel, - să fie puternic. Dar nu mai putea privi chipurile familiare ale prietenilor săi. Nu mai putea trăi singur, acolo unde trăise cu ea.

A plecat în străinătate, ca marea să fie între el și mormânt. Din păcate, între el și durerea lui nu putea fi mare, decât cea a timpului.