Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Ideologie și utopie” de Karl Mannheim este lăudată pentru viziunea sa profundă asupra rădăcinilor sociale ale cunoașterii și ideologiei. În timp ce mulți recenzenți îi laudă profunzimea intelectuală și relevanța, cartea este criticată și pentru problemele de traducere, calitatea tipăririi și densitatea, ceea ce o face o lectură dificilă pentru unii.
Avantaje:⬤ Oferă o înțelegere profundă a rădăcinilor sociale ale cunoașterii și ideologiei.
⬤ Scrisă într-o proză clară și strălucitoare.
⬤ Relevantă pentru contextul sociopolitic actual.
⬤ Important pentru studenții și cercetătorii din domeniul științelor sociale.
⬤ Juxtapunere inovatoare între „utopic” și „ideologic”.
Dezavantaje:⬤ Unele ediții au o calitate slabă a imprimării și a punerii în pagină.
⬤ Traducerea este criticată pentru inexactitate și densitate, ceea ce o face plictisitoare.
⬤ Nu este ușor accesibilă pentru publicul larg, necesitând cunoștințe prealabile în epistemologie și marxism.
(pe baza a 18 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Ideology And Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge
Conținutul cărții:
2015 Retipărire a ediției americane originale din 1936. Facsimil exact al ediției originale, nu este reprodus cu software de recunoaștere optică.
Karl Mannheim a fost un sociolog de origine maghiară, influent în prima jumătate a secolului al XX-lea și unul dintre părinții fondatori ai sociologiei clasice, precum și un fondator al sociologiei cunoașterii. Eseurile sale privind sociologia cunoașterii au devenit clasice în domeniu. În "Ideology and Utopia" a susținut că aplicarea termenului de ideologie ar trebui extinsă.
El a urmărit istoria termenului pornind de la ceea ce a numit o viziune "particulară". Inițial, acest punct de vedere a văzut ideologia ca pe o obscurizare poate deliberată a faptelor.
Cu timpul, acest punct de vedere a cedat locul unei concepții "totale" (mai ales la Marx), care susținea că gândirea unui întreg grup social era formată de poziția sa socială (de exemplu, convingerile proletariatului erau condiționate de relația lor cu mijloacele de producție). Cu toate acestea, el a solicitat o etapă suplimentară, pe care a numit-o o concepție generală totală a ideologiei, în care să se recunoască faptul că convingerile tuturor - inclusiv ale cercetătorului social - erau un produs al contextului în care au fost create. Mannheim indică clasa socială, locul și generația ca fiind cei mai mari determinanți ai cunoașterii.
El se temea că acest lucru ar putea duce la relativism, dar a propus ideea de relationism ca antidot. Pentru a susține distincția, el a susținut că recunoașterea diferitelor perspective în funcție de diferențele de timp și de localizare socială pare arbitrară doar pentru o teorie abstractă și dezincarnată a cunoașterii.
