Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea examinează influența „religiei umanității” a lui Auguste Comte și critică umanitarismul modern ca ideologie rivală a creștinismului. Se discută contextul istoric al acestei ideologii și implicațiile sale pentru politica contemporană și justiția socială, în special în lumina unor figuri precum Papa Francisc. În timp ce multe recenzii apreciază intuiția și profunzimea academică a lui Mahoney, altele critică o percepție părtinitoare față de catolicism și stilul dens de scriere al cărții.
Avantaje:⬤ Analiză profundă și pătrunzătoare a secularismului modern ca rival al creștinismului.
⬤ Bine documentat, pornind de la o varietate de gânditori importanți.
⬤ Critică oportună și relevantă a tendințelor politice contemporane, în special în ceea ce privește umanitarismul.
⬤ Abordează subiecte esențiale precum drepturile omului și viața politică autentică.
⬤ Recomandat celor care caută o discuție profundă despre intersecțiile dintre politică și religie.
Dezavantaje:⬤ Unii cititori consideră că se concentrează prea mult pe romano-catolicism, ceea ce poate îndepărta publicul non-catolic.
⬤ Stilul de scriere poate fi dens și erudit, ceea ce îl face dificil pentru cititorii ocazionali.
⬤ Câțiva recenzenți au considerat că influențele importante asupra gândirii moderne au fost subreprezentate.
⬤ Unii au criticat tonul excesiv de critic sau disprețuitor față de opiniile opuse.
(pe baza a 19 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Idol of Our Age: How the Religion of Humanity Subverts Christianity
Conținutul cărții:
Această carte este un eseu erudit la intersecția dintre politică, filosofie și religie. Este, în primul rând, un diagnostic și o critică a religiei seculare a timpului nostru, umanitarismul sau „religia umanității”.
Acesta susține că impulsul umanitar de a considera omul modern drept măsura tuturor lucrurilor a început să corupă creștinismul însuși, reducându-l la o preocupare excesivă pentru „dreptatea socială”, schimbări politice radicale și un egalitarism din ce în ce mai fanatic. Creștinismul își pierde astfel punctele de referință transcendentale în același timp în care subminează judecata politică echilibrată. Oamenii umanitari, laici sau religioși, confundă pacea cu pacifismul, aranjamentele sociale echitabile cu socialismul și judecata morală cu utopia și sentimentalismul.
Cu o prefață a distinsului filosof politic Pierre Manent, cartea lui Mahoney îl urmează pe Papa emerit Benedict al XVI-lea în afirmarea faptului că creștinismul nu poate fi redus în niciun fel la un „mesaj moral umanitar”. Într-o analiză acidă, dar respectuoasă, cartea demonstrează că Papa Francisc a confundat din ce în ce mai mult Evanghelia cu umanitarismul și egalitarismul de stânga, care nu datorează prea mult înțelepciunii clasice sau creștine.
Ea se bazează pe o serie de gânditori (Orestes Brownson, Aurel Kolnai, Vladimir Soloviev și Aleksandr Soljenițîn) care au fost critici instructivi ai „religiei umanității”. Acești gânditori au fost oameni ai păcii care au respins pacifismul ideologic și nu au confundat niciodată creștinismul cu sentimentalismul neînțelept.
Cartea se încheie prin afirmarea puterii rațiunii, informată de credința revelată, de a oferi o alternativă umanizatoare la iluziile utopice și disperarea nihilistă.
