Idolul și distanța: Cinci studii

Recenzii ale cititorilor

Recenzia prezintă „The Widower Icon” ca o meditație complexă și profundă asupra unor figuri filosofice semnificative, subliniind atât profunzimea contemplațiilor sale, cât și provocările pe care le pune cititorilor. În timp ce laudă explorarea de către Marion a efortului uman și a dimensiunilor sale metafizice, recenzentul critică neglijarea percepută de acesta a perspectivei feminine, sugerând o prejudecată care limitează incluziunea cărții.

Cartea este recunoscută pentru meditația sa profundă și atentă asupra unor figuri filosofice majore precum Nietzsche și Heidegger. Cartea abordează concepte semnificative despre demersul uman și oferă o viziune unică asupra unui univers dinamic, în continuă evoluție. Criticul consideră că explorarea „darului” și a „dăruirii” este o contribuție valoroasă la discuțiile filosofice.

Există critici cu privire la aparenta neglijare de către carte a perspectivelor feminine și la puternica sa dependență de conceptele teologice, pe care recenzentul le consideră parohiale. Lipsa de atenție acordată aspectelor feminine generatoare ale universului îl determină pe recenzent să vadă lucrarea lui Marion ca fiind potențial idolatră și sectară, limitându-i incluziunea filosofică.

(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Idol and Distance: Five Studies

Conținutul cărții:

Acest text teologic timpuriu al lui Jean-Luc Marion, marcat puternic de timpul și locul său (Parisul anilor 1970), păstrează totuși o rezonanță izbitor de profundă cu fenomenologia sa cea mai recentă, revoluționară și din ce în ce mai larg discutată.

Și, deși Marion va dori să insiste asupra unei distincții clare între proiectele teologic și fenomenologic, citirea fiecăruia în lumina celuilalt se poate dovedi iluminatoare atât pentru cititorul teologic, cât și pentru cel filosofic - și poate mai presus de toate pentru cititorul care dorește să citească în ambele direcții în același timp, cititorul preocupat de acele puncte de interacțiune și indecizie în care teologia și filosofia se informează, se provoacă și se provoacă reciproc în moduri nesfârșit de complexe. Atât în proiectele sale teologice, cât și în cele fenomenologice, efortul central al lui Marion de a elibera absolutul sau necondiționatul (fie că este vorba de Dumnezeul teologiei sau de fenomenul fenomenologiei) de diferitele limite și precondiții ale gândirii și limbajului uman va implica o critică profundă a întregii metafizici și, mai ales, a metafizicii moderne centrate pe subiectul activ, spontan, care ocupă filosofia modernă de la Descartes la Hegel și Nietzsche.