În filosofia sa a istoriei, în special în „Ideea pentru o istorie generală cu o intenție cosmopolită” (1784), Kant nu explorează istoria în multitudinea colorată de evenimente.
El lasă această sarcină „istoriei actuale, formulată doar empiric”. Mai degrabă, el ia în considerare istoria în măsura în care este de interes pentru om ca ființă rațională practică.
În acest fel, el menține legătura cu critica transcendentală a rațiunii și se întreabă în ce condiții, independent de experiență, cursul istoriei pare a fi rezonabil, a avea sens. În acest fel, Kant ridică problema sensului care nu este nici pusă și nici nu primește răspuns din partea științelor istorice empirice. Pentru ediția a II-a, cu ocazia celei de-a 300-a aniversări a lui Immanuel Kant, contribuțiile individuale au fost complet revizuite și aduse la zi cu cele mai recente cercetări.
Cu contribuții de: dr: Karl Ameriks, Reinhard Brandt, Volker Gerhardt, Otfried Hffe, Christoph Horn, Patrick Kain, Pauline Kleingeld, Jane Kneller, Dieter Langewiesche, Jean-Michel Muglioni, Alessandro Pinzani și Wolfgang M. Schrder.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)