Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea analizează supraviețuirea Imperiului Roman de Răsărit în cursul secolului al VII-lea, în ciuda pierderilor semnificative cauzate de invaziile arabe, autorul identificând mai mulți factori interdependenți care au contribuit la rezistența și transformarea acestuia în Imperiul Bizantin medieval.
Avantaje:Cartea oferă o explorare fascinantă și detaliată a supraviețuirii Imperiului Bizantin, oferind perspective actualizate și completând lucrările anterioare pe această temă. Scriitura autorului este elegantă și clară, făcând accesibile evenimente istorice complexe. Recenzenții subliniază profunzimea sa analitică cu privire la diverse cauze ale supraviețuirii, inclusiv schimbările de identitate, schimbările de mediu și guvernarea puternică.
Dezavantaje:Unii cititori au găsit versiunea audio uscată și, având în vedere subiectul complicat, cartea poate necesita un efort semnificativ pentru a fi digerată. În plus, factori specifici precum schimbările climatice și adaptabilitatea organizațională ar putea fi complexe pentru unii cititori pentru a înțelege pe deplin.
(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Empire That Would Not Die: The Paradox of Eastern Roman Survival, 640-740
Conținutul cărții:
Imperiul Roman de Răsărit era cel mai mare stat din vestul Eurasiei în secolul al VI-lea. Doar un secol mai târziu, era o fracțiune din dimensiunea sa anterioară. Înconjurat de dușmani, devastat de războaie și boli, imperiul părea destinat să se prăbușească. Cu toate acestea, el nu a murit. În această analiză holistică, John Haldon elucidează factorii care au permis Imperiului Roman de Răsărit să supraviețuiască împotriva tuturor șanselor până în secolul al VIII-lea.
Până în anul 700 d.Hr., imperiul își pierduse trei sferturi din teritoriu în favoarea califatului islamic. Dar geografia accidentată a teritoriilor rămase în Anatolia și în Marea Egee era avantajoasă din punct de vedere strategic, împiedicând inamicii să ocupe permanent orașele imperiale, lăsându-le în același timp vulnerabile la contraatacurile romane. Cu cât imperiul se micșora mai mult, cu atât se concentra mai mult în jurul capitalei Constantinopol, a cărei capacitate de a rezista asediului după asediu s-a dovedit decisivă. Schimbările climatice au jucat, de asemenea, un rol important, permițând schimbări în producția agricolă care au fost în beneficiul economiei imperiale.
În același timp, criza cu care se confrunta imperiul a forțat curtea imperială, clasele conducătoare provinciale și biserica să se apropie. Statul și biserica au întruchipat împreună un imperiu sacralizat, în care împăratul, și nu patriarhul, era capul simbolic al creștinătății. În ciuda pierderilor sale teritoriale, imperiul nu a suferit nicio ruptură politică gravă. Ceea ce a rămas a devenit inima unui stat roman creștin medieval, cu o teologie politică puternică care prezicea că împăratul va învinge în cele din urmă dușmanii lui Dumnezeu și va instaura dominația mondială a creștinismului ortodox.
