Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „Befriending the Beloved Disciple” de Adele Reinhartz explorează aspectele provocatoare și uneori tulburătoare ale Evangheliei după Ioan, în special în ceea ce privește portretizarea evreilor. Reinhartz prezintă diverse perspective de abordare a textului și încurajează dialogul cu privire la implicațiile sale etice. Cu toate acestea, unii cititori consideră că prejudecățile ei îi influențează analiza, rezultând o examinare îngustă care neglijează discuțiile mai ample despre temele Evangheliei.
Avantaje:⬤ Oferă o tratare sensibilă a Evangheliei după Ioan, abordând interpretările sale antisemite.
⬤ Oferă perspective multiple asupra citirii textului, încurajând implicarea critică.
⬤ Modele de critică etică a pasajelor dificile.
⬤ Stimulează dialogul între cititorii evrei și creștini cu privire la implicațiile textului.
⬤ Bine scris și lectură plăcută.
Dezavantaje:⬤ Unii susțin că prejudecățile autorului conduc la o abordare îngustă, care împiedică o explorare mai completă a Evangheliei.
⬤ Accentul prea mare pus pe antisemitism poate eclipsa alte aspecte precum învățăturile și miracolele lui Iisus.
⬤ Discuție limitată asupra evenimentelor cheie din cadrul Evangheliei.
⬤ Unii o pot găsi iritantă din punct de vedere spiritual și neîmplinitoare pentru publicul creștin.
(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Befriending the Beloved Disciple
Conținutul cărții:
Adele Reinhartz studiază și predă Evanghelia după Ioan de mulți ani.
Anterior, ea a ales să ignore relația de iubire/ură pe care cartea o provoacă în ea, o evreică, și s-a refugiat într-o abordare istorico-critică "obiectivă". În acest stadiu, relația ei cu Evanghelia nu era atât o prietenie, cât o relație de afaceri.
Nu mai este dispusă să ignore portretul negativ al evreilor și al iudaismului din text și nici ideea că propria sa identitate evreiască joacă în mod inevitabil un rol în munca sa de exeget, Reinhartz explorează aici Evanghelia a IV-a prin abordarea cunoscută sub numele de "critică etică", care se bazează pe noțiunea metaforică de "prieten" al cărții - nu "o companie ușoară și neîndoielnică", ci genul de relație sinceră în care considerațiile etice sunt abordate, nu evitate. Într-o carte la fel de multistratificată ca Evanghelia însăși, Reinhartz se angajează în 4 "lecturi" diferite ale Evangheliei a IV-a: complice, rezistentă, simpatică și angajată. Fiecare abordare îl vede pe Discipolul iubit în mod diferit: ca mentor, oponent, coleg și ca "celălalt".
În cursul fiecăreia dintre aceste lecturi, ea elucidează cele trei niveluri narative care întrepătrund Evanghelia: cel istoric, cel cosmologic și cel eclesiologic. În acesta din urmă, Reinhartz tratează pe larg așa-numita teorie a expulzării, noțiunea academică dominantă potrivit căreia comunitatea ioanină, care includea credincioși de origine evreiască, neamț și samariteană, s-a angajat într-o controversă violentă și prelungită cu comunitatea evreiască locală, culminând cu o "expulzare traumatică din sinagogă".
