Inconștientul mașinic: Eseuri în schizoanaliză

Recenzii ale cititorilor

Cartea este lăudată pentru calitatea fizică și conținutul său, cu diagrame clare și text lizibil, dar remarcată pentru teoria sa dificilă care poate necesita resurse suplimentare pentru înțelegere.

Stare fizică foarte bună, font mare și lizibil, diagrame clare, note de subsol bine gestionate și o perspectivă teoretică semnificativă asupra inconștientului.

Conținutul poate fi dificil de înțeles, necesitând un dicționar sau un tezaur pentru mulți cititori.

(pe baza a 3 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

The Machinic Unconscious: Essays in Schizoanalysis

Conținutul cărții:

O lucrare timpurie care pune bazele stabilirii unei dimensiuni "polemice" a psihanalizei.

Avem cu siguranță inconștientul pe care îl merităm, un inconștient pentru specialiști, gata pregătit pentru un discurs instituționalizat. Eu l-aș vedea mai degrabă ca pe ceva care se înfășoară în jurul nostru în obiecte cotidiene, ceva care este implicat în problemele de zi cu zi, în lumea exterioară. Ar fi posibilul însuși, deschis către socius, către cosmos... --din The Machinic Unconscious: Essays in Schizoanalysis.

În lucrarea sa fundamentală scrisă de un singur autor, The Machinic Unconscious (publicată inițial în limba franceză în 1979), F lix Guattari pune bazele unei pragmatici generale capabile să reziste înrobirii semiotice a subiectivității. Concluzionând că teoria psihanalitică a devenit parte integrantă a unei ordini sociale capitaliste represive, Guattari schițează aici o teorie schizoanalitică care să anuleze structura sa capitalistă și să repună disciplina pe picioare. Combinând cercetări teoretice din domenii atât de diverse precum cibernetica, semiotica, etnologia și etologia, Guattari reintroduce în psihanaliză o dimensiune "polemică", în același timp transumană, transsexuală și transcosmică, care scoate în evidență potențialul social și politic - "machinic" - al inconștientului. Pentru a-și ilustra teoria, Guattari apelează la literatură și analizează diferitele moduri de subiectivizare și semiotizare care acționează în romanul lui Proust În căutarea timpului pierdut, examinând romanul ca și cum ar întreprinde o explorare științifică în stilul lui Freud sau Newton. Prezentând figurile lui Proust drept obiecte mentale abstracte ("hiperdeteritorializate"), Guattari cartografiază separarea dintre literatură și știință, elaborând pe parcurs concepte majore deleuze-guattariene precum "facialitatea" și "refrenul", care vor fi detaliate în lucrarea lor ulterioară O mie de platouri: Capitalism și schizofrenie.

Niciodată disponibil în limba engleză, The Machinic Unconscious a fost pentru prea mult timp capitolul lipsă din proiectul Anti-Oedip al lui Deleuze și Guattari: cea mai importantă extensie politică a lui mai 1968 și una dintre cele mai importante contribuții filosofice ale secolului XX.