Influență nejustificată

Recenzii ale cititorilor

Recenzile cărții „Influență nejustificată” de Anita Brookner prezintă o imagine mixtă a cărții, subliniind temele singurătății și caracterul introspectiv al lui Claire Pitt, care navighează într-un peisaj emoțional tulbure. În timp ce unii cititori apreciază măiestria literară a lui Brookner și profunzimea explorării personajelor, alții consideră povestea lentă, mohorâtă și populată de personaje antipatice.

⬤ Proză frumos lucrată
⬤ explorare psihologică profundă a personajelor
⬤ introspecție captivantă
⬤ explorează temele singurătății și dorului
⬤ unii cititori găsesc povestea intrigantă și relatabilă
⬤ stilul de scriere este lăudat ca fiind elegant și provocator.

⬤ Ritmul lent și uneori dureros de citit
⬤ protagonista Claire este considerată iritantă sau plictisitoare
⬤ final previzibil
⬤ unii recenzenți consideră că personajele sunt antipatice și viețile lor plictisitoare
⬤ intriga este lipsită de entuziasm și poate părea agitată
⬤ cititorii moderni pot considera dinamica personajelor depășită.

(pe baza a 24 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Undue Influence

Conținutul cărții:

Descrierea produsului

Acest nou roman superb al autoarei care a fost numită „una dintre cele mai bune romanciere ale generației sale” (The New York Times) spune povestea lui Claire Pitt, o tânără care și-a trăit cea mai mare parte a vieții sub privirile atente ale părinților ei. După moartea mamei sale, Claire își reexaminează rutina zilnică și viitorul în apartamentul ei din Londra. Își petrece timpul lucrând într-o librărie, unde întâlnește un tânăr misterios și atrăgător, a cărui soție este bolnavă, și încep o relație care modifică dramatic viziunea lui Claire despre sine, trecutul și viitorul ei.

„Sub ochiul transformator al lui Brookner, cele mai obișnuite vieți devin aventuri captivante”, a scris San Francisco Chronicle, iar în

Influență nejustificată Brookner combină încă o dată scriitura rafinată și percepția psihologică ascuțită pentru care este faimoasă.

Recenzie

Elogii pentru Anita Brookner

” Meșteșugul impecabil și ironia mondenă ale lui Brookner fac ca fiecare dintre romanele ei să fie memorabil.” --

Publishers Weekly

” Unul dintre foarte puținii autori contemporani ale cărui romane merită să trăiască până în secolul următor.” --

The Washington Post Book World

” Controlul lui Brookner asupra materialului este absolut.” --Jane Smiley

” Anita Brookner face o vrajă asupra cititorului; a fi sub vraja ei este atât o educație, cât și o încântare.” --

The Washington Post Book World

” Dacă Henry James ar fi prin preajmă, singurul scriitor pe care l-ar citi cu deplină aprobare ar fi Anita Brookner.” --

The New York Times Book Review

” Brookner este o scriitoare de mare pricepere și precizie. Abundă pasajele de scriere strălucită, intuiții greu de obținut care ne surprind prin claritatea și inteligența succintă a lui Brookner.” --Michael Dorris,

Los Angeles Times Book Review

Despre autoare

Anita Brookner este autoarea a nouăsprezece romane fin lucrate, printre care Falling Slowly, Visitors și Hotel du Lac, care a câștigat Booker Prize. O autoritate internațională în pictura secolului al XVIII-lea, a devenit prima femeie profesor Slade la Universitatea Cambridge. Locuiește la Londra.

Extras. © Retipărit cu permisiune. Toate drepturile rezervate.

La început, bărbatul din subsol mi s-a părut o versiune mai în vârstă și mai obosită a bărbatului cu capul plecat din cafeneaua din Marylebone Lane, care nu era fiul doamnei Hildreth și pentru care îmi imaginam o întreagă istorie iluzorie. (Nu sunt infailibil. ) Acest bărbat avea același aer de lassitudine, pe care l-am detectat în ciuda aspectului său îngrijit. Era îmbrăcat formal pentru vizita sa la o librărie prăfuită, deși nu avea de unde să știe că va fi atât de prăfuită. Purta un costum gri bine croit, cu o dungă de cretă, o cămașă foarte albă și pantofi foarte lustruiți. Cred că cămașa strălucitor spălată a fost cea care m-a determinat să fac comparația cu fiul presupus al doamnei Hildreth, ca și cum și acest bărbat ar fi ieșit din mâinile unei femei atente și ar fi pornit, complet echipat, să înfrunte pericolele unei zile obișnuite de lucru.

Numai că acest om nu avea, evident, nicio legătură cu lumea muncii: era prea atent, prea imaculat. Și în plus, ce fel de om găsești într-o librărie la ora zece într-o luni dimineața, dacă nu este un fel de don, care se ocupă de treburile lui? Acest om, totuși, era prea prezentabil pentru a fi unul dintre academicienii pe care îi primim din când în când. S-a întors scurt când i-am spus „Bună dimineața” înainte de a se întoarce la rafturi. Am avut impresia unui cap blond și fin și a unei fețe cu tenul deschis, uzate prematur în riduri de anxietate care îi dădeau un aer bătrân, deși silueta lui era înaltă și dreaptă și destul de grațioasă.

În întoarcerea sa grăbită la parcurgerea anterioară a rafturilor am simțit o rezervă. Acest bărbat nu ar fi pierdut timpul cu o femeie străină, cu care, în orice caz, nu era în termeni de familiaritate sau prietenie. L-am găsit atrăgător, mai atrăgător decât perspectiva unei