Intrarea neîncetată

Recenzii ale cititorilor

În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.

Titlul original:

Unremitting Entrance

Conținutul cărții:

Poemele din volumul Unremitting Entrance de Janelle Adsit își au rădăcinile și izvorăsc din prăpastia dintre cei vii și persoana iubită pierdută în urma unei morți subite. Dorința de a dizolva prăpastia, în același timp inutilă și neîncetată, transformă fiecare poem într-un studiu al spațiului intim și de netrecut dintre eu și celălalt iremediabil. Poemele caută înțelepciune în culoare, în obiectele lăsate în urmă de persoana iubită sau în locul acesteia și în corp - locul contactului și al separării - pentru a da o formă dispariției care este dincolo de negociere, pentru a o face perceptibilă și, dacă este posibil, inteligibilă. O scrisoare de dragoste către cei morți, această carte trăiește nevoia de a memorializa, recunoscând în același timp ficțiunile pe care le construiește. Scrisoare de dragoste către cei vii, această carte repetă eforturile celor rămași de a umple absența impenetrabilă și de a învia, chiar dacă provizoriu, dintr-o altă moarte, cea pe care o aduce durerea insuportabilă.

Conchitina Cruz, autoarea cărții Orele întunecate și, în altă parte, a reținut și a zăbovit.

Durerea ne zdrobește, ne rupe în bucăți, schimbându-ne pentru totdeauna de la persoana care am fost. Când pierdem pe cineva pe care îl iubim, persoana care am fost moare și ea, iar noi trebuie să ne creăm o nouă existență pentru a putea trăi într-o lume fără persoana iubită. Unremitting Entrance este despre cum să trăiești în acea lume. În aceste poeme sfărâmate și cutremurătoare despre moartea surorii sale, Janelle Adsit se agață de bucăți de memorie: "Colecționez aceste lucruri - bucăți, cioburi, / cele înfășurate, cele stinse / își păstrează daunele incomplete..." Cu imaginile ei rupte și cu narațiunea ei ezitantă, ea a scris o carte de poezie despre genul de durere care aproape că nu poate fi exprimată și, făcând acest lucru, ea creează o nouă viață din cioburile trecutului, atât pentru ea însăși, cât și pentru fratele ei pierdut.

Carolyn Miller, autoare a cărților After Cocteau și Light, Moving.

Janelle Adsit ne-a scris o carte despre vreme, o carte despre corpul din Colorado, o carte despre surorile moarte, în care sora și sinele pot fi găsite oriunde: de la "camera cea mai intimă a urechii" la "mânecile violent indiferente". Intrarea neîntreruptă creează buzunare: buzunare de pământ ("cât de durabile sunt culorile naturii"), buzunare de psihic ("durerea este specifică locului"), chiar buzunare deifice ("există 63 de îngeri în casa părinților noștri. Ei sunt zeii golurilor"). În aceste buzunare se află o poveste ciudată despre maturizare - "promisiunea înainte ca o promisiune să poată fi spusă". Adsit ne arată cum, dacă suntem suficient de curajoși să "lăsăm să fie", chiar dacă asta înseamnă să ne lăsăm liberi în ceea ce privește traumele noastre, versul care ne reține în mod indelebil în viața noastră de zi cu zi ne va rafina, ne va crește (mai degrabă decât ar face-o un vers fără rădăcini, neplantat). Dintr-un atac inițial de suferință în urma unei pierderi ireconciliabile rezultă dinamica unei vieți trăite ("unwrap sight and sound"). Ce miracol: "Nu există răspunsuri. Doar ploaie, zăbrele, învârtire.".

j/j hastain, autor al cărții Graphomania.