Invadatori tăcuți: Avioanele de luptă ale celui de-al Doilea Război Mondial

Recenzii ale cititorilor

Cartea „Silent Invaders” (Invadatori tăcuți) de Gary Best explorează istoria și utilizarea planoarelor de luptă în cel de-al Doilea Război Mondial, oferind o perspectivă cuprinzătoare care include experiențele piloților de planoare. Cartea se remarcă prin perspectivele sale asupra arhitecturii și tacticii planoarelor, precum și prin cursa paralelă a înarmărilor între națiuni. Cu toate acestea, îi lipsește acoperirea detaliată a bătăliilor și ajutoarele vizuale, cum ar fi hărțile.

⬤ Oferă o viziune de ansamblu asupra planoarelor din cel de-al Doilea Război Mondial din perspective multiple
⬤ pune accentul pe relatările personale ale piloților de planoare
⬤ acoperă evenimente semnificative care implică planoarele
⬤ bun material de referință
⬤ sună captivant, cu o viziune echilibrată asupra utilității planoarelor.

⬤ Lipsește o analiză aprofundată a bătăliilor sau campaniilor
⬤ nu există hărți sau o prezentare ușoară pentru compararea specificațiilor planoarelor
⬤ este posibil să nu ofere perspective noi pentru cei familiarizați cu alte lucrări despre planoare.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Silent Invaders: Combat Gliders of the Second World War

Conținutul cărții:

Planorizantele de luptă au fost numite de unii "lăzi ale morții", "cutii pentru inima purpurie", "sicrie zburătoare" și "ținte de tracțiune". "Nu erau frumoase, nu aveau linii grațioase.

Văzute din față, aveau un nas de câine și o frunte înclinată de Neanderthal. Aripile lor arătau ca niște urechi de iepure puternic amăgite, așezate în unghiuri drepte pe un cadru acoperit cu pânză. De două ori mai lungi decât corpul, aceste aripi aveau o lungime de optzeci și patru de picioare, 70% mai lungi decât primul zbor cu motor al fraților Wright la Kitty Hawk.

Ele nu puteau să se ridice în aer, cu atât mai puțin să zboare, decât dacă erau asistate de un avion de tracțiune cu motor.

Iar pentru cei care călătoreau în spate, era ca și cum ar fi zburat "prin porțile iadului". " Se spune că oamenii care au fost instruiți și desemnați să ghideze planoarele în luptă erau singurii piloți care nu aveau motoare, armament, parașute și nici o a doua șansă.

La fel ca și avioanele pe care le comandau, ei au fost numiți cu nume rușinoase -Ticăloșii pe care nimeni nu-i voia. Gladiatori cu planoare în care de lemn. Măgari hibrizi.

Băieți glorioși. Dar dacă aveai un pic de bun simț, recunoșteai că "G" de pe insigna aripilor prinsă pe uniformele piloților însemna "GUTS". "