Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea „The Simulation Hypothesis” de Rizwan Virk reprezintă o explorare convingătoare a ideii că realitatea noastră poate fi o simulare generată de computer. Cartea combină perspective din informatică, fizică și misticism, folosind umorul și referințele culturii pop pentru a atrage cititorii. Autorul prezintă un argument bine organizat, ilustrat cu context istoric și exemple din jocurile video pentru a elucida concepte științifice complexe. Cu toate acestea, cartea este criticată pentru greșelile de scriere, redundanța în argumentele sale și salturile prea ambițioase în teritoriul speculativ.
Avantaje:⬤ Stil de scriere captivant, similar unui TED Talk
⬤ combină umorul și referințele din cultura pop
⬤ oferă un context istoric pătrunzător legat de jocurile pe calculator
⬤ prezintă teorii complexe într-o manieră digerabilă
⬤ stimulează gândirea despre natura realității
⬤ câteva exemple și explicații excelente
⬤ considerate profunde de mulți cititori.
Dezavantaje:⬤ Numeroase greșeli de scriere și erori care diminuează experiența lecturii
⬤ unele argumente sunt repetitive și ar fi putut fi condensate
⬤ ocazional se îndreaptă spre un teritoriu prea speculativ și mistic
⬤ poate interpreta greșit ipoteza simulării în sine
⬤ lipsește fundamentarea științifică riguroasă în unele părți.
(pe baza a 200 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
The Simulation Hypothesis: An MIT Computer Scientist Shows Why AI, Quantum Physics and Eastern Mystics All Agree We Are In A Video Game
Conținutul cărții:
The Simulation Hypothesis, scrisă de Rizwan Virk, autor de bestselleruri, renumit informatician de la MIT și designer de jocuri video din Silicon Valley, este prima carte serioasă care explică una dintre cele mai îndrăznețe și consecvente teorii ale timpului nostru. Riz este directorul executiv al Play Labs @ MIT, un incubator de startup-uri de jocuri video la MIT Game Lab.
Pornind de la cercetări și concepte din informatică, inteligență artificială, jocuri video, fizică cuantică și făcând referire atât la ficțiunea speculativă, cât și la texte spirituale orientale străvechi, Virk arată cum toate aceste tradiții se reunesc pentru a indica ideea că am putea fi în interiorul unei realități simulate precum Matrix.
Ipoteza simulării este ideea că realitatea noastră fizică, departe de a fi un univers fizic solid, face parte dintr-o simulare din ce în ce mai sofisticată, asemănătoare unui joc video, în care toți avem vieți multiple, constând în pixeli cu propriul lor ceas intern condus de o inteligență artificială uriașă. Teoria simulării explică unele dintre cele mai mari mistere ale fizicii cuantice și relativiste, cum ar fi nedeterminarea cuantică, universurile paralele și natura integrală a vitezei luminii.
Recent, ideea că am putea trăi într-un joc video gigantic a primit multă atenție:
"Șansele ca noi să nu fim într-o simulație sunt de una la miliarde." -Elon Musk.
"Mi-e greu să susțin că nu suntem într-o simulare." -Neil deGrasse Tyson.
"Trăim într-o realitate generată de computer." -Philip K. Dick.
Tehnologia jocurilor video a evoluat de la arcadele de bază și aventurile text până la MMORPG-uri. Designerul de jocuri video Riz Virk arată cum aceste jocuri ar putea continua să evolueze în viitor, incluzând realitatea virtuală, realitatea augmentată, inteligența artificială și calculul cuantic. Această carte arată cum această evoluție ne-ar putea duce până în punctul de a putea dezvolta lumi virtuale atotcuprinzătoare precum Oasis din Ready Player One sau realitatea simulată din Matrix.
Deși ideea sună a science-fiction, mulți oameni de știință, ingineri și profesori au luat serios în considerare ipoteza simulării. Futuristul Ray Kurzweil a popularizat ideea descărcării conștiinței noastre într-un dispozitiv pe bază de siliciu, ceea ce ar însemna că, până la urmă, suntem doar informații digitale. Unii, cum ar fi profesorul Nick Bostrom de la Oxford, merg mai departe și cred că, de fapt, am putea fi deja o conștiință inteligentă artificială în interiorul unei astfel de simulări.
Ipoteza simulării nu este însă doar o idee modernă. Filozofi precum Platon ne-au spus că trăim într-o "peșteră" și că putem vedea doar umbre ale lumii reale. Misticii din toate tradițiile susțin de mult timp că trăim într-un fel de "iluzie" și că există alte realități pe care le putem accesa cu mintea noastră. În timp ce chiar și tradițiile iudeo-creștine au această idee, tradițiile orientale precum budismul și hinduismul fac din această idee o parte a tradiției lor de bază - că ne aflăm într-o lume a viselor ("Maya" sau iluzie, sau Visul lui Vishnu) și că avem "mai multe vieți", jucând personaje diferite atunci când unul moare, continuând să câștigăm experiență și să "creștem de nivel" după finalizarea anumitor provocări. Seamănă foarte mult cu un joc video.
Fie că sunteți informatician, fan al science-fiction-ului precum filmele Matrix, pasionat de jocuri video sau căutător spiritual, Ipoteza simulării atinge toate aceste domenii și nu veți mai privi niciodată lumea la fel.
