Istoria ideii de progres (History of the Idea of Progress)

Recenzii ale cititorilor

„Istoria ideii de progres” a lui Robert Nisbet oferă o examinare cuprinzătoare a conceptului de progres din Grecia antică până în epoca modernă, explorând implicațiile și limitele acestuia. Cartea este bine documentată și abordează atât consecințele pozitive, cât și cele negative ale credinței în progres de-a lungul istoriei.

Cartea este exhaustivă în analiza sa istorică, acoperind o gamă largă de filosofi și gânditori, ceea ce o face o resursă valoroasă pentru înțelegerea evoluției ideii de progres. Este bine scrisă, accesibilă atât elitelor intelectuale, cât și publicului larg, și oferă o viziune echilibrată, recunoscând beneficiile progresului și criticând, în același timp, laturile sale întunecate. Mulți recenzenți au considerat-o o imagine de ansamblu neprețuită și relevantă pentru discuțiile contemporane privind progresul.

Unii recenzenți au remarcat că, în ciuda minuțiozității sale, cartea oferă puține informații noi în comparație cu lucrări existente precum „Idea of Progress” a lui Bury. Există critici conform cărora tratarea ideii de către Nisbet înclină către o interpretare conservatoare, ceea ce unii cititori au considerat problematic. În plus, se menționează momentul oarecum ironic al cărții în contextul creșterii criticilor postmoderne la adresa progresului.

(pe baza a 9 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

History of the Idea of Progress

Conținutul cărții:

Ideea de progres, de la Iluminism la postmodernism, este încă foarte prezentă printre noi. În discursul intelectual, în jurnale, reviste populare, emisiuni radio și talk-show-uri, dezbaterea dintre cei care sunt "progresiști" și cei care sunt "decliniști" este la fel de aprinsă ca la sfârșitul secolului al XVII-lea. În Istoria ideii de progres, Robert Nisbet urmărește ideea de progres de la originile sale în civilizațiile greacă, romană și medievală până în epoca modernă. Este un cadru de referință magistral pentru înțelegerea lumii actuale.

Nisbet afirmă că există două elemente fundamentale necesare doctrinelor occidentale ale progresului uman: ideea de creștere și ideea de necesitate. El consideră creștinismul un element-cheie atât în evoluția seculară, cât și în cea spirituală, deoarece acesta transmite toate ingredientele ideii moderne de progres: avansarea în timp a rasei umane, un cadru temporal unic pentru toate popoarele și epocile din trecut și din prezent, concepția timpului ca fiind liniar și prevederea viitorului ca având un final utopic.

În noua sa introducere, Nisbet arată de ce ideea de progres rămâne de o importanță critică pentru studiile de evoluție socială și istorie naturală. El oferă o bază contemporană pentru multe discipline, inclusiv sociologie, economie, filosofie, religie, politică și știință. Istoria ideii de progres continuă să fie o resursă majoră pentru cercetătorii din toate aceste domenii.