Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea este o completare valoroasă a bibliografiei atât pentru cititorii din mediul academic, cât și pentru cei interesați de literatura și arta Holocaustului. Ea oferă o analiză atentă a operelor cheie legate de Holocaust, ceea ce o face o lectură pătrunzătoare.
Avantaje:⬤ Adăugare utilă la bibliografia academică
⬤ analiză captivantă a operelor semnificative
⬤ critici concise și bine gândite
⬤ autor apreciat în domeniu
⬤ include recomandări pentru lecturi suplimentare.
Dezavantaje:Nu este o relatare istorică; s-ar putea să nu placă celor care nu sunt interesați în mod special de tema Holocaustului.
(pe baza a 1 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
History and Memory After Auschwitz: Conspiracy Cultures from Outerspace to Cyberspace
Conținutul cărții:
Relațiile dintre memorie și istorie au devenit recent un subiect de dispută, iar implicațiile acestei dezbateri sunt deosebit de îngrijorătoare pentru problemele estetice, etice și politice. Dominick LaCapra se concentrează pe interacțiunile dintre istorie, memorie și preocupările etico-politice, așa cum apar acestea în urma Shoah-ului.
Deosebit de notabile sunt analizele sale ale nuvelei lui Albert Camus Căderea, ale filmului Shoah al lui Claude Lanzmann și ale "benzii desenate" Maus a lui Art Spiegelman. LaCapra analizează, de asemenea, dezbaterea istoricilor în urma reunificării Germaniei și rolul psihanalizei în înțelegerea istorică și în teoria critică.
În șase eseuri, LaCapra abordează o serie de întrebări conexe. Există experiențe a căror natură traumatică blochează înțelegerea și perturbă memoria, producând în același timp efecte tardive care au un impact asupra încercărilor de a aborda trecutul? Prezintă unele evenimente probleme morale și de reprezentare chiar și pentru grupurile sau persoanele care nu au fost direct implicate în ele? Au cei mai direct implicați responsabilități speciale față de trecut și față de modul în care acesta este rememorat în prezent? Poate sau ar trebui istoriografia să se definească într-un mod pur academic și profesional care să o îndepărteze de memoria publică și de implicațiile sale etice? Are arta însăși o responsabilitate specială față de evenimentele traumatice care rămân investite cu valoare și emoție?
