Iubirea și previziunile postmoderne

Recenzii ale cititorilor

Cartea lui D.C. Schindler prezintă o explorare filosofică complexă care îl leagă pe Dumnezeu de Adevăr, Bunătate și Frumusețe, inspirându-i pe creștini să se implice profund în aceste concepte. Unii recenzenți consideră conținutul lămuritor, deși alții îi critică structura și claritatea.

Cartea este descrisă ca fiind profundă, accesibilă și stimulativă. Ea oferă critici pătrunzătoare ale culturii postmoderne și subliniază importanța redescoperirii virtuților și valorilor esențiale. Subiecte specifice din cadrul cărții, cum ar fi „metafizica burgheză” și „cercul hermeneutic”, sunt evidențiate ca fiind deosebit de iluminatoare.

Criticii remarcă faptul că tema centrală a cărții nu este dezvoltată în mod clar, iar scrierea poate părea inegală și meandrică. Există critici cu privire la claritatea și curgerea textului, unele secțiuni părând incomplete sau lipsite de un accent adecvat.

(pe baza a 4 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Love and the Postmodern Predicament

Conținutul cărții:

Computerul a devenit din ce în ce mai mult modelul principal pentru minte, ceea ce înseamnă că experiența noastră cea mai elementară a realității este mediată de un ecran sau stocată într-un nor.

Ca urmare, pierdem simțul prezenței concrete și impunătoare a realului și pretenția fundamentală pe care ne-o face, o pretenție pe care Iris Murdoch a descris-o odată ca fiind esența iubirii. Ca răspuns la această situație postmodernă, cartea de față își propune să se bazeze pe tradiția filosofică clasică pentru a articula o antropologie filosofică solidă și o nouă apreciere a importanței proprietăților transcendentale ale ființei: frumusețea, bunătatea și adevărul.

Cartea începe cu o reflecție asupra importanței metafizicii în contextul nostru contemporan, apoi prezintă relația persoanei umane cu lumea sub semnul transcendentelor: frumusețea este invitația grațioasă la realitate, bunătatea este dăruirea de sine a libertății ca răspuns la această invitație, iar adevărul este consumarea relației noastre cu realul în cunoaștere. Cartea culminează cu un argument pentru care iubirea este, în cele din urmă, o chestiune de a fi și pentru care rațiunea metafizică este indispensabilă în credință.