Evaluare:
În prezent, nu există recenzii ale cititorilor. Evaluarea se bazează pe 2 voturi.
În Franța, ca și în Marea Britanie, sfârșitul secolului al XIX-lea pare bântuit de forme distructive sau malefice ale feminității, pe care figura lui Salom le întruchipează într-un mod omniprezent și contradictoriu. Totuși, danseuse fatale nu poate fi înțeleasă decât ca imaginea opusă a unei ființe binevoitoare și defi nitive care, prin capacitatea sa de sacrificiu, facilitează trecerea de la o epocă la alta.
Autoarea arată cum, în scrierile lui Jean Lorrain, Marie Corelli, Henry Rider-Haggard și Ren e Vivien, figurile mitologice, biblice, tipice și istorice sunt utilizate pentru a califica omniprezența femeii fatale în al doilea secol al XIX-lea și pentru a pune în discuție însăși noțiunea de fatalitate. Pe măsură ce secolul al XIX-lea se apropia de sfârșit, reprezentările feminității binevoitoare au fost convocate pentru a da formă unor fantezii simetrice, uneori tulburător de asemănătoare cu cele întruchipate în bântuirile salomaine.
În această carte, Fecioara Maria, Eva, Lilith, androginul, călugărița, Ioana d'Arc, Maria Magdalena, Safo și Hypatia sunt studiate într-un mod care dezvăluie cadența ornamentelor sale tematice. Reflectând inutilitatea binevoitoare, sfârșitul de secol pentru moștenitorii lui Baudelaire și ai cardinalului Newman este studiat aici ca o perioadă de tranziție în care există o tensiune între fascinația pentru cădere și visul de construcție.
© Book1 Group - toate drepturile rezervate.
Conținutul acestui site nu poate fi copiat sau utilizat, nici parțial, nici integral, fără permisiunea scrisă a proprietarului.
Ultima modificare: 2024.11.08 07:02 (GMT)