La Chelsea: O memorie personală a celui mai faimos hotel din New York

Recenzii ale cititorilor

Cartea explorează experiențele și amintirile personale ale autorului legate de viața la Hotelul Chelsea în perioada sa de glorie, subliniind ambianța artistică și rezidenții notabili. Deși este lăudată pentru valoarea sa nostalgică și stilul captivant de scriere, unii cititori consideră că îi lipsește profunzimea și calitatea editării.

⬤ Oferă o relatare personală și nostalgică a vieții la Hotelul Chelsea.
⬤ Scris de cineva care a locuit acolo în timpul unei perioade vibrante, oferind anecdote unice.
⬤ Stil de scriere captivant; unii cititori îl găsesc captivant.
⬤ Se adresează fanilor anilor '60 și celor interesați de istoria artistică.

⬤ Nu este o istorie completă a hotelului Chelsea, ceea ce îi dezamăgește pe unii cititori.
⬤ Percepută ca fiind plictisitoare de către unii, lipsită de valoare de divertisment.
⬤ Editare slabă, cu nume scrise greșit și inexactități.
⬤ Perspectivă îngustă, axată pe un grup limitat de oameni.

(pe baza a 7 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

At the Chelsea: A Personal Memoir of New York's Most Famous Hotel

Conținutul cărții:

Hotelul Chelsea nu este doar o instituție din New York. Nu este nici măcar o simplă instituție americană.

Timp de peste un secol, această clădire extraordinară - parte hotel, parte casă de oaspeți, parte sanctuar - a fost unul dintre cele mai importante repere din circuitul boemiei internaționale. Sarah Bernhardt a adorat Chelsea. Baronii hoți s-au mutat aici.

Lily Langtry a venit să stea aici.

Mark Twain și-a stabilit reședința. Thomas Wolfe a scris „Look Homeward Angel” în camera 831.

Andy Warhol a folosit-o ca un forum pentru evenimentele sale. Sid Vicious a locuit acolo. Nici artiștii nu au fost singurii care au cedat farmecului Chelsea.

Brokeri și contabili, vagabonzi și suflete pierdute, toți au intrat în holul său, decorat extravagant cu arta bună și rea a rezidenților săi, și au rămas. Florence Turner, care ne-a oferit această relatare extrem de amuzantă despre Chelsea, nu a fost unul dintre aceștia. Cercetătoare de teatru pentru MGM, ea a locuit în hotel timp de unsprezece ani.

Personalitățile anilor 1960 i-au fost prieteni apropiați, iar după ce a părăsit hotelul în 1975, afecțiunea ei pentru acest loc nu s-a diminuat. Chelsea, spunea ea, i-a oferit inspirație, căldură, sprijin și un „fel de continuitate a aberației”.

Publicată de Foruli Classics - cărți clasice de muzică și cultură populară renăscute.