Laughter: Un eseu despre semnificația comediei

Recenzii ale cititorilor

Cartea a primit recenzii mixte, unii lăudând perspectivele sale asupra râsului și comediei, în timp ce alții îi critică prezentarea și caracterul învechit. Cititorii apreciază abordarea filosofică a lui Bergson, dar observă limitările tezei sale. În plus, unii s-au confruntat cu probleme legate de ediția primită, subliniind formatul și calitatea slabă.

⬤ Analiză pătrunzătoare a râsului și a relației sale cu comportamentul uman
⬤ mulți o consideră filosofică și provocatoare
⬤ unii cititori s-au bucurat de ea în momente dificile și consideră că oferă o perspectivă mai ușoară asupra vieții.

⬤ Scriitura poate fi seacă și oarecum învechită
⬤ îi lipsește profunzimea asupra anumitor aspecte, cum ar fi distincția dintre râs și comedie
⬤ unele ediții sunt criticate pentru tipărirea și formatarea proastă
⬤ mai multe plângeri privind primirea ediției greșite.

(pe baza a 13 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Laughter: An Essay On The Meaning Of The Comic

Conținutul cărții:

Râsul” este o colecție de trei eseuri ale filosofului francez Henri Bergson, publicată pentru prima dată în 1900. Într-o scurtă introducere, Bergson anunță că va încerca să definească comicul, dar nu dorește să dea o definiție rigidă a cuvântului; el vrea să abordeze comicul ca parte a vieții umane.

Ambiția sa este, de asemenea, o mai bună cunoaștere a societății, a funcționării imaginației umane și a imaginației colective, dar și a artei și a vieții. Bergson începe să remarce trei fapte cu privire la comic: 1) comicul este un fenomen strict uman. Un peisaj nu poate fi o sursă de râs, iar atunci când oamenii își bat joc de animale, este adesea pentru că recunosc în ele un comportament uman.

Omul nu este doar o ființă care poate râde, ci și o ființă care este o sursă de râs. 2) râsul necesită o indiferență, o detașare de sensibilitate și emoție: 3) este mai dificil să râzi atunci când ești pe deplin conștient de gravitatea unei situații.

Este dificil să râzi singur, este mai ușor să râzi colectiv. Cel care este exclus dintr-un grup de oameni nu râde cu ei, există adesea o complicitate în râs.

Astfel, comicul nu este o simplă plăcere a intelectului, este o activitate umană și socială, are un sens social.