Titlul original:
Reading Duncan Reading: Robert Duncan and the Poetics of Derivation
Conținutul cărții:
În Reading Duncan Reading, treisprezece cercetători și poeți examinează, în primul rând, ce și cum a citit poetul american Robert Duncan și, în consecință, ce și cum a scris. Harold Bloom a scris despre anxietatea pătrunzătoare a influenței pe care o resimt scriitorii care se luptă cu povara de a fi originali, dar pentru Duncan aceasta era cu totul altă problemă.
Într-adevăr, potrivit lui Stephen Collis, "niciun alt poet nu și-a exprimat atât de deschis admirația și recunoștința față de predecesorii săi". Prima parte pune accentul pe actele de lectură ale lui Duncan, urmărind o varietate de derivări ale acestuia - inclusiv demonstrația lui Sarah Ehlers cu privire la modul în care Milton a modelat aspirațiile poetice timpurii ale lui Duncan, dezvăluirea lui Siobh n Scarry cu privire la numeroasele surse (inclusiv traduceri și corespondență) atrase într-un singur poem al lui Duncan și explorarea lui Cl ment Oudart cu privire la utilizarea de către Duncan a "cuvintelor străine" pentru a modela "o limbă la care nimeni nu este nativ". În partea a doua, volumul trece la examinarea poeților care pot fi văzuți ca derivând într-un fel din Duncan - și astfel, la rândul său, dezvăluie un alt unghi al poeticii derivate a lui Duncan.
J. P.
Craig urmărește utilizarea de către Nathaniel MacKey a "șamanului în devenire" al lui Duncan, Catherine Martin vede influența lui Duncan în "dezvoltarea de către Susan Howe a unei poetici în care conceptele gemene de violare și "permisiune" au o influență comparabilă", iar Ross Hair explorează "lectura pentru a fura" a poetului Ronald Johnson. Acestea și alte eseuri adunate aici trasează căi de afiliere și afinitate poetică și le prezintă ca posibilități provocatoare în opera inepuizabilă a lui Duncan.
