Licență creativă: Legea și cultura eșantionării digitale

Recenzii ale cititorilor

În general, recenziile subliniază că cartea lui Kembrew McLeod oferă o privire informativă și pătrunzătoare asupra istoriei și impactului hip-hop-ului, în special în ceea ce privește drepturile de eșantionare și industria muzicală. Cititorii îi apreciază analiza aprofundată și stilul de scriere plăcut.

Cartea este în stare excelentă și nu prezintă deteriorări, oferă o analiză istorică aprofundată a muzicii hip-hop, oferă informații valoroase despre drepturile de eșantionare, combină realitățile practice din industrie cu semnificația culturală și este plăcută de citit.

Nu au fost raportate dezavantaje potențiale ale cărții.

(pe baza a 5 recenzii ale cititorilor)

Titlul original:

Creative License: The Law and Culture of Digital Sampling

Conținutul cărții:

Cum a ajuns Alan Lomax, colecționarul de cântece populare din epoca Depresiunii, să fie autorul cântecului "Takeover" al lui Jay-Z? De ce Clyde Stubblefield, toboșarul principal de pe înregistrările lui James Brown de la sfârșitul anilor 1960, cum ar fi "Funky Drummer" și "Cold Sweat", nu este plătit pentru utilizarea frecventă de către alți muzicieni a ritmurilor pe care le-a interpretat pe acele melodii? Abordarea industriei muzicale față de eșantionarea digitală - actul de încorporare a unor fragmente din înregistrări existente în înregistrări noi - deține răspunsurile. Kembrew McLeod și Peter DiCola au intervievat peste 100 de muzicieni, manageri, avocați, profesioniști din industrie, jurnaliști și cercetători, explorând complexitatea și contradicțiile modului în care sunt licențiate mostrele. Pe baza acestor interviuri, Creative License plasează sampling-ul digital în context istoric, cultural și juridic. Acesta descrie hip-hop-ul în timpul epocii sale de aur plină de sample-uri din anii 1980 și începutul anilor 1990, procesele care au modelat legislația americană privind drepturile de autor în materie de sampling și procesul labirintic de acordare a licențelor pe care muzicienii trebuie să îl parcurgă în prezent. Autorii susțin că sistemul actual de acordare a licențelor pentru mostre este ineficient și limitează creativitatea. De exemplu, estimând taxele actuale de acordare a licențelor pentru Paul's Boutique (1989) al Beastie Boys și Fear of a Black Planet (1990) al Public Enemy, două albume din epoca de aur a hip-hop-ului, autorii arată că niciun album nu ar putea fi lansat comercial în prezent.

Observând că aceeași dinamică care creează probleme pentru remixeri se răsfrânge acum asupra tuturor industriilor culturale, autorii concluzionează prin examinarea unor idei de reformă.

Printre intervievați se numără David Byrne, Cee Lo Green, George Clinton, De La Soul, DJ Premier, DJ Qbert, Eclectic Method, El-P, Girl Talk, Matmos, Mix Master Mike, Negativland, Public Enemy, RZA, Clyde Stubblefield, T. S. Monk.