Recenzii ale cititorilor
Rezumat:Cartea discută importanța limbajului incluziv în contextele liturgice și încurajează reflecția asupra modului în care limbajul tradițional poate marginaliza anumite grupuri. Autoarea, Gail Ramshaw, prezintă ideea că tot limbajul despre Dumnezeu este metaforic, sugerând că ar trebui folosite metafore diverse pentru a fi mai incluzive, în special față de femei.
Avantaje:⬤ Conținutul provocator
⬤ încurajează reflecția critică asupra utilizării limbajului
⬤ evidențiază excluderea în limbajul bisericesc tradițional
⬤ oferă un argument convingător pentru metafore incluzive și perspective diverse.
Dezavantaje:⬤ Scrierea poate părea forțată uneori
⬤ poate pune în discuție credințe tradiționale pe care unii cititori le-ar putea găsi inconfortabile
⬤ este oarecum scurtă și se citește mai degrabă ca un eseu lung decât ca o carte cuprinzătoare.
(pe baza a 2 recenzii ale cititorilor)
Titlul original:
Liturgical Language
Conținutul cărții:
"Limbajul liturgic" desemnează acele cuvinte folosite de creștini în lauda și rugăciunea lor comună. Limbajul liturgic este adesea metaforic, deoarece metaforele ne ajută să explicăm inexplicabilul și ajută mintea umană să contemple divinul. Problemele cu limbajul liturgic apar atunci când aceste metafore îi exclud pe unii creștini, când scopul lor ar trebui să fie, în schimb, acela de a-i aduce pe toți creștinii în comuniune cu Dumnezeu. Recunoscând că atât limbajul metaforic, cât și cel incluziv sunt necesare în cultul creștin, Ramshaw clarifică modul în care acestea nu trebuie să fie criterii contradictorii pentru formarea limbajului liturgic.
Printr-o trecere în revistă a istoriei limbajului, Ramshaw ilustrează dificultățile de a forma texte din cuvinte care au suferit numeroase traduceri și ale căror sensuri primare s-au schimbat de-a lungul secolelor. O examinare a tendințelor din engleza americană generică, limba vernaculară pe baza căreia se construiesc textele liturgice, dezvăluie două sarcini pentru liturgiști: munca dificilă de retraducere a textelor liturgice și munca creativă de a crea intercesiuni, imnuri și omilii care sunt incluzive în limbaj. Discuția sa despre imaginile simbolice și limbajul teologic ilustrează cât de esențial este ca cuvintele să fie evaluate și alese cu înțelegere și grijă.
Ramshaw scrie pentru cei care găsesc frumusețea și adevărul în metaforă și pentru cei care se străduiesc să invite pe toată lumea la banchetul euharistic. Ea îi încurajează pe toți cei care formulează limbajul liturgic să contemple cu seriozitate și viziune obiectivul final al acestui limbaj, astfel încât să poată vorbi cu sens și frumusețe tuturor.
