Limitele rarității: Contestarea politicii de alocare

Titlul original:

The Limits to Scarcity: Contesting the Politics of Allocation

Conținutul cărții:

Scumpirea este considerată o caracteristică omniprezentă a condiției umane. Ea stă la baza unei mari părți a economiei moderne și este utilizată pe scară largă ca explicație pentru organizarea socială, conflictele sociale și criza de resurse cu care se confruntă supraviețuirea omenirii pe planetă.

Se pretinde că este o realitate omniprezentă a vieții noastre - fie că este vorba de locuințe, hrană, apă sau petrol. Dar a fost concepția de penurie politizată, naturalizată și universalizată în dezbaterile academice și politice? Oare recurgerea excesivă la scumpire a evocat un set standard de soluții de piață, instituționale și tehnologice care au blocat contestațiile politice, neglijând accesul ca obiectiv legitim pentru dezbaterile academice, precum și pentru politici și intervenții? Capitole teoretice și empirice ale unor academicieni și activiști de marcă abordează aceste probleme, punând sub semnul întrebării natura de la sine înțeleasă a penuriei. Acestea examinează dezbaterile privind deficitul în trei dintre cele mai importante resurse - alimente, apă și energie - și implicațiile acestora pentru teorie, aranjamente instituționale, răspunsuri politice și sisteme de inovare.

Cartea analizează modul în care deficitul a apărut ca un discurs totalizator atât în Nord, cât și în Sud. "Spaima" penuriei a condus la apariția penuriei ca strategie politică pentru grupurile puternice.

Se acordă încredere cifrelor agregate și cantităților fizice, în timp ce sunt ignorate cunoștințele locale și experiențele de penurie care identifică problemele mai precis și mai specific. Se așteaptă ca știința și tehnologia să ofere "soluții", însă astfel de așteptări încorporează o multitudine de ipoteze neexaminate cu privire la natura "problemei", la tehnologii și la mecanismele instituționale propuse ca "soluție".

Prin această examinare, autorii demonstrează că penuria nu este o condiție naturală: problema constă în modul în care percepem penuria și în felul în care aceasta este generată social.